– Ya lyublyu tybya, se exalta individul cu păr ca ceara și ochi de sticlă. În viața mea nu văzusem privire mai inexpresivă ca a omului ăstuia, un pui de cazac corcit, de care râdeam spunându-i că e Hibridu’-lu’-Stalin.
– Rupe-ți-ai tibia, bodogăneam înciudată în limba maternă și mă uitam chiorâș la Hibridu’-lu’-Stalin. Făcuse un fix și eu făcusem fixul contrariu. Mă enerva și când știam că respirăm același aer și împărțim același soare.
– Ce să fac să înțelegi?, se agita Hibridul.
– Să schimbi aerul și soarele de sub care îmi spui astea.
– Reao!
– Slavă Domnului!, am șters-o pufnind în grupul de amici de care nu mă despărțeam niciodată.
– Rupe-ți-ai tibia, bodogăneam înciudată în limba maternă și mă uitam chiorâș la Hibridu’-lu’-Stalin. Făcuse un fix și eu făcusem fixul contrariu. Mă enerva și când știam că respirăm același aer și împărțim același soare.
– Ce să fac să înțelegi?, se agita Hibridul.
– Să schimbi aerul și soarele de sub care îmi spui astea.
– Reao!
– Slavă Domnului!, am șters-o pufnind în grupul de amici de care nu mă despărțeam niciodată.
Erau vremuri tulburi și agitate. Era mai bine să nu fii singur acolo niciodată. Cel puțin așa simțeam, iar poveștile despre mafia șoselelor și despre violențe inopinate nu lipseau. Și totuși, eram într-un sătuc ucrainean de graniță. Era liniște. Sărăcia era lucie ca porțile vopsite cu bronz. Și deși era sărăcie, oamenii găseau mereu abundență de mâncare pentru orice eveniment ori musafir. Se muncea greu. Români și ucraineni se mai sfădeau pe ulițe ori prin crâșmă și magazin pe motive etnice. În rest, era bine. Dragostea se ițea și pe arii de scandal interetnic la fel de interuman, râzându-și de prostiile tuturor: ”eu român – tu ucraină; eu ucrain – tu maldavankă”. Pe la nunți, se mai păruiau lângă un pahar de vodcă, dar altminteri fie se ocoleau cu grijă, fie se ajutau reciproc. Un soi de dragoste cu năbădăi, într-un sat cândva românesc.
În seara aia, Lina gătise mămăligă cu smântână și caș. Liuda, Liuba, Viktor și Mima se înghesuiseră la masa pusă în curte. Era un soare de august superb, cu dinți de toamnă deja. Mirosea a iarnă timpurie și a struguri de vin pârguiți. Sub păr, pe masa de lemn, se puseseră strachinile de lut cu mămăliga aburindă peste care se topeau sfârâind cașul și smântâna. Viktor și Mima se hârjoneau pe sub masă, iar moș Toader se chinuia să se înfigă în băncuța cu picoare instabile din lemn. Mare figură, Moș Toader nu se lăsa de la nimic. Era la coasă, la sapă, la cântat în biserică și la ucraini și la rumâni, gonea găini, alerga capre și la final mulgea și bivolița care nu-l știa decât pe dânsul de stăpân și se repezea furioasă la oricine ar fi dat semne că ar fi dorit să se atingă de podoabele ei lăptoase. O alinta Nica, de la Veronica.
– Staryk Todire, am o vorbă cu mata!, se iți Hibridu’-lu’-Stalin știind că dacă pică la ora mesei, Moș Toader are să-l îmbie să rămână la masă. Se postă fix lângă locul meu. Mama Lina îi puse strachină și în strachină mămăligă încondeiată cu bunătăți.
– N-ai avea noroc de mămăliga asta, bosconii eu în barbă, nervoasă.
– Șăzi și mâncă ș-apoi om vorbi, îl îmbie Moș Toader.
În seara aceea, Moș Toader simți el un imbold mai aparte. Slobozi pe Tărcuță, o javră cu picioare lungi și urechi clăpăuge care păzea curtea, și voi a se închina înainte de mămăligă. Oftând, nepoți și musafiri ne ridicarăm în picioare.
– De începe moșu, mâncăm măliga rece, mă avertiză Liuda.
Nicio șansă, moșu’ începu. Fu cel mai lung „Tatăl nostru” pe care l-am auzit vreodată. Hibridu’-lu’-Stalin se foia deja nervos cu ochii strâns lipiți a cuvioșie. Bag seamă că un nod de lemn îi intra în picior, cum băncuța era prea apropiată de masă. Tărcuță, javra casei, se puse în coadă lângă masă, ceremonios. Mai că zicea: „Amin”. La un moment dat, Liuda îmi arse un cot și, hlizindu-se, îmi făcu semn cu ochiul. Tărcuță sărise pe un colț de bancă și, cum ajungea comod la masă, se dădea la bucate. Aproape am scăpati un chiot. Când deschiseră toți cuvioșii ochii, mămăliga lipsea, smântâna lipsea, cașul se dusese, iar Tărcuță dispăruse.
– Ăleu! Unde-i măliga?, se oțărî Moș Toader.
– În burtă la Tărcuțâ. Fu prea lungă spovedania, moșule!, se oftică Viktor.
– Ăleu! Unde-i măliga?, se oțărî Moș Toader.
– În burtă la Tărcuțâ. Fu prea lungă spovedania, moșule!, se oftică Viktor.
Îl găsirăm pe Tărcuță tolănit în livadă, sub un măr cu mustățile lucind în soare, și privind cretin în zare, de sătul ce era. Mama Lina bodogănea în jurul sobei, făcând altă mămăligă. Hibridu’-lu’-Stalin uită de ce venise și se retrase frustrat. N-avusese noroc de mămăligă!
Andra,
dacă în Bucovina de Nord ori Rep.Moldova,Basarabia se spune : măligă…ei bine în Oltenia se spune mămăligă ori turtoi ! Ce face olteanul să se sature ?
- Nea Costache,ia mai dă bre niște brânză că-mi rămăse turtoi….hai bre nea Costache,mai dă-mi niște turtoi că-mi rămăse puțintică brânză….
apoi trebuie să-ți spun că turtoiul se face din mălai și făină de grâu cu tărâțe cu tot,și se coace-n cuptior,nu în tuci !
Sevo, să traiești că mă unseși la suflet, nu de alta da-ți trezii pofta de snoavă și de-a povesti frumos. Tiii, ce bine-mi pare!
vai, ce pofta mie. ajung io acas’ si-mi fac mamaliga cu slanina si branza in straturi si la cuptor si mai pun si smantana la final, de 2 zile ma gandesc la ea
ce caine frumos !
Mia placut tare, dra Andra. De un le scoateti ? Daca mai sunteti si frumoasa pe deasupra, ma apuca invidia, respectiv dracii. Io nu suport oamenii frumosi caci is uratel si cracanat. Daca eream frumos, ma insuram cu dra Uc. Mar fi luat.1 ca Raj nui de lepadat.
Slanina ha , dra Uc ! Dupe aia rupeti bicicletele, alterele, dati conjuru la stadionu municipal de 3 ori….
Sa nu va vaza americanii ca faceti turtoi, dna Seva, ca or crede ca faceti fermece ca indienii bastinasi dan USa. Macar nu mai bodoganiti, nu mai mormaiti din cauza lu dom Sandu, ca or crede WeCinii ca faceti incantatii…
Canele meu nu clampaneste mamaliga, nui de nasu lui. E cane de famelie buna…
Raj
americanilor le plac mâncăruri originale din toate colțurile lumii ! Fie și turtoi ! Păi aici 2 ani îmi făceam pâinea de 2 ori pe săptămînă ! Că cea a americanilor,fie că sunt 25/45 de feluri,este moale și pufoasă,că ți se lipește de cerul gurii și trebuie să o îndeși în gură cu deștul !
după ani,am început să o prăjesc în„toaster” să fie crocantă ! Acum numai mănânc pâine deloc !
Raj! De sclipit sigur sclipesc, da’ nu stiu sigur daca de frumusete sau de foame la ora asta :)))
Da ce, aveti deabet, dna Seva ? Puneti mana si macati, cin va iubeste, va iubeste asa cum sunteti. Vorba unui prieten dal meu, ba, io ma fut cu caracteru femeii, nu cu trupu ei. Io cum is mai grobi,ma fut cu carcasa, nu cu caractelu……………… Dra Andra, lasatoi reacu da modestie, scipiti in scris, restu ii ape de ploi…
Io ma straduiesc domnu’ Raj, da’ stii matale, orice sclipiciune se ascunde (pardalnica!) si in ochiul cititorului
Dra Andra, ma inervati la creeri. Aia cu sclipiti in scris na fost 1 indemn, a fost o remarca. Ma uimiti, de unde stiti ca am doar 1 ochi ? Ati zis ochiul cititorului…
Io fac sa cada femeele pe spate cu ochiul cel de sticla. E dun albastru mai acatarii, ca de Voronet. .
Leşin de râs!
io rosesc
Dra Andra, datiti va rog 1 tel. dnei Ana si zicetii cam zis io sarumana. Io am nr. dansei de tel., dar ma perd cu firea si din cauza emotiilor am inflecsiuni vocale. Cand vorbesc pitigaiat, cand rag ca boul, cand tac malc de rusine, in asa fel ca de la celanalt capat (ala bunu !) aud 1 voce criastalina (a dnei Ana) caremi zice: Hai Rajulet, curaj dragu mieu ! Cand imi zice dragu mieu, imi vinw sa plang…
Dna Seva, dv.la tel. de ce nu vorbiti precum scrieti ? Ma asteptam sa aveti vocea oleaca mai dura. Da de unde….
Dna Ana, sarumuna oriunde otz fi !
Aici sunt, dragul mieu. Să nu plângi, că mi-e foame.
Off topic. Domnu Raj te citesc demult si afla ca mai ai o admiratoare. Zambesc cu gura pana la urechi si tamp cand te citesc Dragul nostru Raj:)
Acu in topic.Imi trimit omul sa-mi cumpere faina de malai bosniaca,iaurt turcesc,branza greceasca si carnati de oaie arabesti. Sa-mi fac pofta de mamaliga cu branza si smantana romaneasca:))
:))))
n-aveți români mai întreprinzători care să fi deschis vreun magazin cu de-astea românești?
Când o vizităm pe prietena maică-mii, grecoaică din Salonic, nu ieșim din țară fără mălai și leuștean.
Nora este un magazin cu produse romaneste dar e la Malmö.La 250 km de noi:)
Multzamasc frumos domnu’ Raj. Ano draga, zi ce model de telefon vrei ca omu’ asta vrea sa-ti dau un telefon si am doar bancnote transparente prin portofel.
Florina… Toti p’aci v-apucarati sa faceti mamaliga cu branza. Ma primiti si pe mine la o portie c-am ramas cu sclipici pe buric de foame :)))
Doamna Andra,sa pastrez tonul lu Domnu Raj,te primesc cum sa nu.Fii atenta ca am vorbit cu omul meu.Maine seara punem de-o mamaliga romaneasca din ingrediente straineze:)
Ma prezint onor lacrima la mamaliga
Multzam frumos!
Raj
nu am diabet,slavă Domnului…dar am altele
Iar astă-vară cum era să fiu dură cu tine la telefon ? Nuuuuu…ptr. eram în concediu, nu în timpul blogărelii mele zilnice ori aproape zilnic 
Dna Florina sarumana , pai di ce oae arabeasca ? Da oaea noastra mioritica ceare, scumple doamna ? Valeu, locuiti in Suiediia la Malmo ? Aflati dara cam fost la Malmo, tot ce retin e 1 bloc nalt, shui. Aram oleaca baut, da acu beau mai rar ca vreau sa fac impresie buna la soacra, ca sami dea mai multe oaua eco……….. Dna Ana , va pup in draci !……
Raj blocul sui e la locul lui.Asa e el. Erau beti arhitectii cand l-au priectat,cred:)
Raj, şi eu pe tine. Tot în ei.