Archives

CA_20131112_039

Moș Cristos

Trecea cu dricul pe strada pe care locuiam. Și știam că trece pentru că îl auzeai mereu cântând despre Cristos, despre Ăl-de-Sus și îngeri. Nu cânta niciodată despre moarte. Avea un dric cu coviltir și pe mușamaua îmbâcsită, sus de tot, ședea un câine. Părea prea bătrân ori prea plictisit să se miște. Dar era viu. […]

Mihai Baciu

Şi demonii au lacrimi

Un  înger păzitor mi-a spus odată, în timp ce mă legăna, că și demonii plâng. Eram o copiliță. Și eu râdeam atunci, lipsită de griji, fără a ști cum mă va întâlni viața într-o zi pe nepusă-masă și că avea ea, viața, să continue a mă căuta mereu nepoftită, neîntrebată, pe nepusă-masă. Oamenii zic că așa […]

Lacrima II

În ţigănie

De la bunica Serghia, cea pe care n-am apucat s-o  văd vreodată pentru că se sfârși în chiar anul nașterii mele, de la ea, ziceam, am moștenit o vorbă, dată prin generații: „Maică, să-ți fie icoană vorba asta: orice om e suflare de Dumnezeu. Să nu disprețuiești ce-a făcut Ăl-de-Sus, fie ce-o fi!”. Am poposit […]

Lacrima rai

Cu boii în Rai

Erau două. Mai bine zis, păreau doar două pe toată ulița aceea plină de case și oameni, și animale, și grădini, și bucate cu buruieni cu tot. De ele două nu părea a mai avea loc nimeni sub soare. Cât era ziua de mare se înghionteau pe toate părțile, pe unde apucau. Le botezaseră caprele lu’ […]

Mamaia Lacrima Acsinte

Până la capătul capătului

–  Știi cum doare sufletul, mamaie? Am râs, am privit pieziș bătrâna din fața mea și i-am răspuns neaoș: –  Ca hemoroizii, mamaie. După cum își contorsionă chipul, mă pufni pe mine râsul și am înțeles că o trecuseră dureri similare. Eu nu știam, dar auzisem de la o prietenă că într-o noapte se plimbase […]

Cafea suflet

Taraba cu suflete

Mi-am golit sticla de cafea într-o alunecare cu gheare pe trahee în jos. De rea ce era nu-și gasea nici drumul spre stomac. Noroc cu efectul. Era măcar caldă și trezitoare de simțuri. Înaintam prin ceața densă. Doar niște fructe i-ar mai fi trebuit ceții să devină un iaurt colorat. Am râs în sinea mea și […]

Lacrima

Luly, luly, kukla…

– Ia, kukla. O să mori de foame în mâinile noastre şi n-o să te scape nimeni. Ia să birui frigul. Dar parcă luam din carnea mea. Rămăsesem o aşchie cu suflet, ochi şi voce dintr-un om, într-un timp incredibil de scurt. – La voi şi zăpada e compot făcut din zahăr expandat, râdeam de […]

Harpa

Lover’s City

Cotisem amuzată spre stânga, ieșind periculos de pe autostradă pentru că văzusem undeva scris că pe acolo, urmând un drum de țară, aș putea ajunge în Orașul Amanților. Ori poate al îndrăgostiților. Prin capota încinsă, soarele îmi desena cerculețe de aburi fierbinți în dreptul nasului și deasupra capului. Singura formă de bronz pe care o […]

Tuva

Tuva fără dinţi

Ajunul Crăciunului dospea în tipsii tuciurii și prin cuptoare cu lemn, îndosite în spatele caselor, ori prin cuhnii. Era ger de ți se lipeau nările la orice respirație și pe sprâncene și pe gene aveai promoroacă. Iarna te transforma într-un Yeti ad-hoc la fiecare minut după ce ieșeai din casă. În frigul acela cum nu […]

Gantulga

Gantulga căpcăunul

– Kuklaaaaa! Unde-o fi copilul ăsta?, se agita Mazur, privind în jur pe platoul nici stepă, nici taiga, nici munte și nici deal, ci câte puțin din toate. Nu-l auzeam. Satul rămăsese în urmă, cu căsuțele lui de turtă dulce albastră, cu biserica-tort, roz cu alb și cu turle ca turbanele fanariote, lucind galben-orbitor în […]