Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]
Trecea cu dricul pe strada pe care locuiam. Și știam că trece pentru că îl auzeai mereu cântând despre Cristos, despre Ăl-de-Sus și îngeri. Nu cânta niciodată despre moarte. Avea un dric cu coviltir și pe mușamaua îmbâcsită, sus de tot, ședea un câine. Părea prea bătrân ori prea plictisit să se miște. Dar era viu. […]
Pe Costăchel îl prinsese ploaia prin oraş, în drum spre cimitir. Luase deja lumânările şi le învelise grijuliu într-un număr vechi din Integrame Maxim. În mâna cealaltă ţinea buchetul de garoafe şatirate. Era în tramvai, care se legăna uşor, şi pe el ploaia îl trăgea mereu la somn. Numai de nu s-ar procopsi cu un […]