Ospecioi

Raj Acsinte

Săru’ mâna şi capu’!

Femeile is niste fiinte extraordinare, dna Ana? Ati cofito ergo sum mult cand ati scris aceste cuvinte ? Groparii is niste fiinte extraordinare daca pentru ca vreti sa stiti. Icea la Cvoda era 1 gropar renumit pin anii 80-90, Marcel Groparu il chema. Nu stia lumea cine-i dir. lic. din loc., dar stia cine-i Marcel. […]

Nicola Dalessio

Poate într-o zi ne vom revedea

Leila venea din Algeria. Era de zece ani în Italia pe vremea când am cunoscut-o. Mi-a fost înger păzitor. Eu, speriată de necunoscutul unei ţări din care nu înţelegeam nimic, eu, azvârlită brusc între străini, ascultându-i vorbind o limbă care nu era a mea şi străduindu-mă să fac ceea ce nu mă pricepeam, mă refugiam seara în […]

Moravuri Acsinte

Moravuri semiuşoare

Tehnica reprosului e atuncea cand io vin dela o femeie, caci femeea cu care o insel io pe nevastamea e de moravuri semiusoare, mai curand grele, caci regreta ceea ce face si apoi cand azung acasa cu 1 buket de frezii caci ma simt vinovatu, ii reprosez nevestemii ca nu as dat de mancare la […]

Acsinte lopata

Săru’ mâna şi lopata!

Chiar mi-as dori sa locuiesc pe o insula, scumpe , draghe , frumusica foc si inaltuta mea doamna Ana, sarumana si fruntea. Cunosc bine cateva orase, cum ar fi Bacaul natal, Sibiul asaziselor studii, Cernavoda. Toate aceste trei orase m-au marcat intr-un fel, dar cel mai mult mi-as fi dorit sa locuiesc in Buhusul anilor […]

Acsinte liceu

Săru’ mâna şi chiar nu mai contează ce!

Dna Ana, sarumana si Xcevreti dv.! Lasati asta cu muscatu frumos caci nu ma impresioneaza, desi ash dori mult sa va talnesc si sa va musc frumos, da` nu se cade. Io ii intind ruju nevestemii, dar nu cand o pup, ci cand o palesc. De regula o palesc in tarele capului, nu in moalele […]

Puloverul albastru

Puloverul albastru

Seara, după o zi întreagă de vrute și nevrute, făcute și nefăcute, el și ea pierzându-și conturul în tihna lui împreună. El: – Știi cumva unde mi-e puloverul ăla albastru? Ea: –  Ți l-am spălat. El, plin de recunoștință: – Mulțumesc! Și unde e? Ea: – L-am pus pe terasă să se usuce și l-a […]

Nea Ilie Acsinte

Sarea pământului

– Asta e, domnu’ Dan, atâta a vrut Dumnezeu! Cu Dumnezeu nu te pui, a spus Nea Ilie, aşezându-se pe o buturugă de lemn din stiva care se ridica asemeni unei piramide în grădină. Îşi frângea palmele muncite, bătătorite, aspre, care au crescut trei copii, au făcut trei case şi trei maşini. – Şi a […]

Mihai Baciu

Şi demonii au lacrimi

Un  înger păzitor mi-a spus odată, în timp ce mă legăna, că și demonii plâng. Eram o copiliță. Și eu râdeam atunci, lipsită de griji, fără a ști cum mă va întâlni viața într-o zi pe nepusă-masă și că avea ea, viața, să continue a mă căuta mereu nepoftită, neîntrebată, pe nepusă-masă. Oamenii zic că așa […]

Lacrima II

În ţigănie

De la bunica Serghia, cea pe care n-am apucat s-o  văd vreodată pentru că se sfârși în chiar anul nașterii mele, de la ea, ziceam, am moștenit o vorbă, dată prin generații: „Maică, să-ți fie icoană vorba asta: orice om e suflare de Dumnezeu. Să nu disprețuiești ce-a făcut Ăl-de-Sus, fie ce-o fi!”. Am poposit […]

Dan Carlea

Umilinţă, unghii roşii şi typing cu dragoste

Pe vremea când nu aveam calculator încă, am avut de căutat nişte lucrări la o bibliotecă şi tocmai se pusese indexul pe calculatoare, nu se mai căuta în fişe prin sertăraşe, cum eram eu obişnuit. M-am aşezat la calculator şi am început să transpir. Căutam fiecare literă până oboseam şi o apăsam cu un deget, […]