Tag: bucurie

Adi Bulboaca Joy

Marea noastră, care nu ești în ceruri…

… sfințească-se sarea ta. Sunt cuvintele pe care inima mea le spune ca pe-o rugăciune, de când le-am auzit, în italiană, și le-am văzut supratitrate, în română, la spectacolul „Bucuria“ al uriașului în smerenie Pippo Delbono. La Sibiu. La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS. „Bucuria îi este dedicat lui Bobo, recent […]

Autograf de la Emil Brumaru

Trei ore cu Emil Brumaru

Sau patru. Nu le-am numărat, acum încerc să le pun cap la cap, acum, când știu că au fost singurele. Eram la Gaudeamus, lansasem cartea unei doamne și plecasem în fugă spre standul altei edituri, de la un alt etaj. Când am ajuns, mi-am dat seama că am capul mai ușor pe stânga. Mi-am pipăit […]

Aurora

Finaurora

O cheamă Aurora, iar eu n-am nicio fotografie cu ea și de-aia am pus aurora borealis. Dar îmi dau seama acum că nicio fotografie nu s-ar fi potrivit mai bine fiindcă Aurora e unul dintre atât de puținii oameni care se oglindesc în numele lor. Are 83 de ani și e de-o frumusețe nepământeană. Cred […]

Sarah

Bătrânii noștri

N-am crescut printre bătrâni, bunicii mei aveau 43 și 49 de ani când m-am născut eu. Frații lor, verii lor, prietenii lor erau de vârste apropiate, așa erau timpurile atunci, copiii veneau unul după altul, la un an-doi distanță. Și doi copii născuți într-un an am întâlnit. În casa noastră era un singur bătrân, străbunică-mea, […]

Lavandă

Bețivu’ cu lavandă

Era cam șase jumate după-amiaza pe strada aia îngustă, lăturalnică, când ajunsesem la capăt, acolo unde în ea se proptește o alta, tot subțire, tot dosită, numai că așa de spartă, că era într-o iarnă să mă calce un taxi care aproape s-a prăbușit într-o groapă, iar șoferul, în încercarea de-a evita hăul, mai c-a […]

Icoana

Moș Nicolae

Mie-mi place de Moș Nicolae. Mi-e, cumva, mai apropiat decât Moș Crăciun. E mai prietenos. Poate pentru că Moș Crăciun a trecut, când eram copil, și prin faza de Moș Gerilă. Dar Moș Nicolae e același de când ne știm. Avem o relație lungă, stabilă și echilibrată. Poate pentru că o „consumăm“ o dată pe […]

Gica

Gica

Pe ușa biroului a intrat o fată mărunțică și firavă. Avea două cozi împletite și se uita într-o parte. Și nici n-avea cum altfel, când mulții ochi ai doamnelor care începeau să frizeze veșnicia în biroul ăla s-au ațintit asupra ei. Mi-am amintit atunci de prima mea întâlnire cu ele. Cu o seară înainte de […]

Mircea Goia 1 (3)

Întâi se aprinde o lumină mică…

… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]