Am citit astăzi o știre despre un bărbat care s-a sinucis pentru că nu a mai suportat să viseze, așa a scris în biletul de adio pe care l-a lăsat pe o noptieră, la capul patului, „nu mai suport să visez și am ostenit să trudesc pentru a nu visa”, o știre care m-a întristat, […]
Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]
Eulalia mi-a zis săptămâna trecută că vine la mine. N-am prea crezut-o, a zis ea de mai multe ori și n-a venit. Tot prin oraș am ajuns să ne-ntâlnim. M-am apucat să dau cu aspiratorul prin toată casa, am spălat și pe jos, iar când a sunat interfonul îmi spălam părul. I-am deschis, am făcut […]
Pe ușa biroului a intrat o fată mărunțică și firavă. Avea două cozi împletite și se uita într-o parte. Și nici n-avea cum altfel, când mulții ochi ai doamnelor care începeau să frizeze veșnicia în biroul ăla s-au ațintit asupra ei. Mi-am amintit atunci de prima mea întâlnire cu ele. Cu o seară înainte de […]
… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]
Rahmaninov era mai tot timpul, supă la plic, doar când chiar rămâneam fără niciun ban și intram în rezervele strategice. Aveam pick-up în camera de cămin și foarte multe viniluri. Și casetofon aveam, era bun la o aniversare sau la un chef nepremeditat. Momentul „supă la plic“ era semnul sărăciei lucii. Înainte de ea, treceam […]
Mi-a sunat telefonul și-am auzit atât: – Îți dau pe cineva. – Dă-mi. (De obicei, nu-mi plac deloc astfel de lucruri, ba chiar le consider abuzive, dar acum vorbeam cu bărbatul meu, așa că era clar c-o să fie o surpriză plăcută, n-avea cum să fie altfel.) – Ce faci, nebunie?, mi-a zis vocea. Știi […]
Aşa mi-a răspuns Iarina, printr-o-ntrebare şi-o privire de-un albastru înspăimântător de inert. Şi-a adăugat: „Nu mă mai doare nimic. Tu nu vezi c-am murit?“. Abia atunci mi-a fost limpede că-i de rău. Şi fiindcă nu mai fusesem niciodată într-o astfel de situaţie, am ales să fac cum simţeam şi-atât. Aflasem de ea încă de când […]
Despre dragostea la prima vedere am auzit, am citit, am văzut spectacole și filme. Nu fac parte dintre cei care cred că nu există decât ce li se-ntâmplă lor. Deci, sigur există dragostea la prima vedere. Mie însă mi s-a-ntâmplat prietenia la prima vedere. Și afinitatea la prima vedere. Și rudenia inimii la prima vedere. […]
Pe Alina şi pe Gabi nu-i văzusem de trei ani şi jumătate. Atât de tare mă impresionase cuplul lor când i-am cunoscut, că imediat m-am gândit că ei au refăcut androginul iniţial, că-l am în faţa ochilor, nu-i doar legendă. I-am povestit în prima mea carte, Prospect de femeie. Am mai vorbit noi la telefon în […]