Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
inima nuca

Viscol cu tobe

Ian 21, 2017
Oameni

Oameni. Oamenii

Ian 20, 2017
zapada

Slana și tataia

Ian 19, 2017
Initial

Rahmaninov și supă la plic. Pe cracă

Ian 18, 2017
Moș Crăciun cravată

Cravata cu Moș Crăciun

Ian 15, 2017
POP_6966

Unde se va vedea că toți suntem milionari

Ian 11, 2017
scara

Scara proștilor și a deștepților

Load more

Viscol cu tobe

Epicderma de Ana Barton / 25 ianuarie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

„deseori
inima nu e decât
ceea ce se spune
despre ea că e:
o pompă“

Am văzut cuvintele astea scrise de Robert Șerban și mi-am amintit că alaltăieri am făcut cunoștință cu inima mea. Sigur, se presupune că ne știm, doar trăim împreună de-atâta vreme, dar nu ne-am văzut și nu ne-am auzit decât alaltăieri. Pentru prima dată. Se poate să fac asta și cu oamenii, cred c-o fac, da. Și ei cu mine, deci e o chestie omenească să ai senzația că-l știi pe om și la un moment dat, de obicei sunt momente dureroase, să-ți dai seama că-l vezi și-l auzi, de fapt, pe om pentru prima dată.

Eram cu spatele la inima mea și nici nu mi-am dat seama de asta până n-a început medicul să-i dicteze niște valori asistentei. Abia atunci mi-am dat seama că doctorul stă cu fața la inima mea, iar eu, cu spatele. Cred că asta fac de când mă știu, dar numai alaltăieri am înțeles că fac fiindcă numai alaltăieri mi-a venit să mă-ntorc cu fața la inima mea. Dar doctorul nu m-a lăsat. El trebuia s-o vadă din față, s-o cunoască bine, s-o măsoare. Treaba mea era să stau cu spatele și să respir normal.

inima nuca

Am fost cuminte, am făcut ce mi-a spus doctorul. Când am auzit primele tobe, am început să plâng. Bătăile lor semănau cu mine. Cumva. Dar parcă nu doar cu mine. Semănau cu tobele pe care le-am auzit când am făcut prima ecografie de femeie însărcinată. Tobele astea dinăuntrul oamenilor seamănă bine între ele. Atunci am plâns fiindcă-i auzeam inima copilului meu. Acum, pentru că făceam cunoștință cu a mea. Nu m-am gândit niciodată serios la ea. N-am luat-o-n seamă. O mai simțeam uneori, la supărare mare, că „bate invers“, că bagă marșarier, dar nici atunci nu m-am gândit c-ar fi ceva special. Am zis că e normal să reacționeze și ea într-un fel. Am zis că trebuie să-și vadă de treaba ei, iar eu, de treaba mea. Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap că treaba mea ar putea fi chiar ea.

Acum, c-o auzeam cum își bate tobele, am înțeles că-mi spune ceva. Nici acum n-am știut ce îmi spune, dar mi-a fost destul că a vorbit cu mine. Pe urmă, medicul mi-a zis să mă-ntorc și să stau pe spate. Și-am auzit dintr-odată cum bate vântul tare, cum șuieră. Așa un viscol n-am mai auzit din spatele niciunei ferestre, în toată viața mea. Un vânt puternic, șfichiutor. Am vrut să trag cu ochiul, peste umăr, la ecran, să văd măcar pe unde bate vântul ăla mare. Dar ca să tragi cu ochiul îți trebuie antrenament, iar eu nu am. Am închis ochii. Vântul bătea și mai tare, parcă vedeam cum zboară acoperișurile, cum ia coșurile de pe case, cum pune garduri la pământ.

Şi simţirile de-aproape ale omului se străvezesc şi-apoi se fac oase albe şi lucioase. Iar cele de departe se-ncarnează aburind şi zvârcolindu-se, ca o vietate despicată-n gând şi nemestecată de trai.

Alte creierisme:

  • Întâi se aprinde o lumină mică…Întâi se aprinde o lumină mică…
  • Miază…Miază…
  • EcartamentEcartament
  • NaşuNaşu
  • Vezi să nu stai pe inimăVezi să nu stai pe inimă
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: ecografie, inima, muzica, om, tobe, viata, viscol

4 comentarii

  1. Mihail Ita / 25 ianuarie 2017

    Superb!

    Reply
  2. Ana Barton / 25 ianuarie 2017

    Mulțumesc. :)

    Reply
  3. mari / 24 februarie 2017

    Am uitat de tine, Ană. Iarta- mă! Dar acum te- am resimțit . Și nu te mai las să nu te citesc! Învăț din blândețea expresiilor tale. Pricep din tristețea ideilor tale. Ard sau mă înec în unele cuvinte. Ale tale. Mulțumesc!

    Reply
    • Ana Barton / 25 februarie 2017

      Cu mult drag. :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.