Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Foto Liviu Ștef

Un covrig purtat

Feb 17, 2017
Taxi

Un prezent, vă rog!

Feb 13, 2017
Căsuțe

Extravilan

Feb 05, 2017
Colectiv

Fata din Colectiv și steagul scoțian al României

Ian 31, 2017
Fixer_05

Cât ești dispus să plătești ca să reușești

Ian 25, 2017
inima nuca

Viscol cu tobe

Ian 21, 2017
Oameni

Oameni. Oamenii

Load more

Un covrig purtat

Ospecioi de Criu Chiriac / 19 februarie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Am adormit cu gândul la mare şi la soarele mult, condamnat la neiubit pentru că-i nociv, o fi pentru alţii, mie mi-e leac. Şi mirosul de nisip cu cald şi nopţi în care chiar uiţi sau îţi aminteşti, după instabilităţi. Și mi s-a făcut sete și stiu că cineva din grup merge după băutură, însoţit mereu şi de un al doilea, pe care îl convinge greu prin gesturi enervante.

M-am trezit de dimineaţă şi m-am uitat pe fereastră la toată sarea asta murdară şi vecinii aveau televizorul cu volum înalt, îmi par oameni obosiţi de neascultatul unuia pe celălalt. Am intoleranţă la începuturi, mai cu seamă la începutul de zi. În prag de somn, noaptea, legi gândurile de baloane umplute cu heliu şi le trimiţi în alte părţi. Eu îmi fac treaba mea şi dau zvonul că le eliberez, să fie de folos cui le-o vrea.

Dimineaţa, se întorc şi nu ai timp de ele între băutul cafelei şi întorsul genelor, nu ai apucat să dormi cum trebuie, chiar dacă ai ţinut capul pe pernă regulamentar şase-şapte ore. Nici primele pagini ale unei cărți nu miros la fel de bine ca cele din urmă şi, de cele mai multe ori, ce am mai bun într-o farfurie, las la final. Şi-s şi fană postludiu. (Post ce?) Pe străzi, miroase a covrigi şi a cafea la pahar, purtate în grabă şi apoi uitate undeva şi aduse aminte cu mult după prânz. Urmează interacţiuni de toate zilele, privitul colegilor prin vizor, oameni care vor să strângă cât mai multe mâini, uşi trântite în locuri unde nici măcar nu există uşi reale.

Spun cu frecvenţă crescută: „Încântată, îmi pare bine de cunoștință.“ Dar adevărul e că nu îmi pare bine, îmi pare rău că automatizez formulele de politeţe fără să le trec prin vreun filtru. Din ego pare că mi-a mai rămas doar o fâşie cât s-o port în păr şi nu-mi mai vine natural să mă dau peste cap. Adică peste capetele celorlalți. Cuprinsul capului cu palmele e leapşă involuntară. Îmi dau seama şi râd, Doamne, cât îmi place să râd, cel mai mult râd cu mine şi de mine. E seară spre noapte şi mă concentrez să reiau scenariul. Am nisip, am pălăria, valurile bârfesc între ele, nu-mi găsesc ochelarii de soare şi fără ei nu pot să mă uit atent la oameni fără să-i stânjenesc. Acum nu îmi mai e sete, mi-e foame. Şi-mi amintesc că am un covrig purtat, în geantă.

Foto Liviu Ștef

Foto: Liviu Ștef

Alte creierisme:

  • Gantulga căpcăunulGantulga căpcăunul
  • Doamna MargaretaDoamna Margareta
  • – Bună, ce faci? – Bine. – Bună, ce faci? – Bine.
  • Taraba cu sufleteTaraba cu suflete
  • CuloareCuloare
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: amintiri, cafea, covrig, mare, nostalgie, oameni, soare

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.