Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
oameni negri

Uite, mami, oameni negri!

Oct 05, 2015
Gelu

Domnu’ Gelu, taximetristu’

Oct 02, 2015
Minciuna

O minciună oarecare

Sep 23, 2015
Schimbarea

Vrei altceva? Fii altceva!

Sep 21, 2015
Nicola Dalessio

Poate într-o zi ne vom revedea

Sep 20, 2015
Păsare Acsinte

Unde e păsarea noastră de-altădată?

Sep 18, 2015
Acsinte meditatii

Nu eşti bună de nimic

Load more

Uite, mami, oameni negri!

Copilege de Ana Barton / 6 octombrie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

N-avea mai mult de doi ani şi jumătate copila mea când a-nţeles că oamenii sunt de mai multe feluri. Sigur, felurile interne omeneşti a-nceput să le descopere ceva mai târziu şi se tot miră, aşa cum facem toţi, că tipul ăsta de descoperire nu se termină niciodată. Acum vorbim despre revelaţiile externe.

Eram cu Rada într-un hypermarket, în zona de tricouri pentru copii. Erau multe şi colorate, Rada scotocea şi se minuna, voia şi aia, şi ailaltă, apoi se răzgândea şi le punea-napoi, luând altceva. La un moment dat, pace. Păi, ce-i aia pace cu un copil atât de mic, într-un magazin? Era ceva suspect, aşa că m-am întors speriată.

Copilul meu stătea, cu ochii măriţi şi muţi, în faţa a trei domni foarte, foarte înalţi, şi foarte, foarte supli, îmbrăcaţi în costume negre, elegante, cu cămăşi albe şi pantofi Oxford. Fără cravate. Trei bărbaţi tineri, de culoare.

oameni negri

– Uite, mami, oameni negri!, a reuşit ea să zică şi-a-ntins mâinile spre acei domni extratereştri.

– Da, mami, oamenii sunt de mai multe culori, am încercat eu să dreg busuiocul cuvântului „negri“.

– Noi suntem oameni bej, ei sunt oameni negri. De ce sunt negri, mami?, a întrebat copilul, de parcă domnii extratereştri n-ar fi fost de faţă. Ei râdeau la unison şi-i făceau Radei semne că-i un copil foarte cool. Pe-atunci, ridicarea degetului prehensil nu-nsemna „Like“, ci chiar „Eşti mişto la faza asta.“

– Ţi-am zis, Rada, oamenii sunt de mai multe culori, numai că n-ai avut tu ocazia până acum să vezi decât oameni bej. Domnilor, vă rog să mă iertaţi, m-am adresat celor trei bărbaţi, copilul meu, după cum vedeţi, este pentru prima dată faţă-n faţă cu oameni de culoare.

Dar ei râdeau mai departe şi savurau curiozitatea fetiţei. Eu le-am mai spus nişte tâmpenii categorisibile în parcela politically correct, când am observat că unul dintre ei se apleacă mult, v-am zis că erau foarte înalţi, foarte aproape de copil. Şi-atunci am observat şi ce făcea copilul: îl luase de mână, îi freca podul palmei, vrând să-ncerce rezistenţa culorii. Şi freca straşnic.

– Mami, aşa sunt din fabricaţie, că nu se ia culoarea.

Alte creierisme:

  • Cât costă o inimă?Cât costă o inimă?
  • Mumelor, nemumelor…Mumelor, nemumelor…
  • Scufiţa… albastrăScufiţa… albastră
  • Soy la madre de GeimsbondSoy la madre de Geimsbond
  • Îndreptar pasionalÎndreptar pasional
Facebook161
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: copil, hypermarket, revelatie

12 comentarii

  1. Lorena / 6 octombrie 2015

    :))

    Reply
    • Ana Barton / 6 octombrie 2015

      ;)

      Reply
  2. Eugenia Crainic / 6 octombrie 2015

    Superb! :)

    Reply
  3. Marta / 6 octombrie 2015

    Foarte fain articolul. :))
    Imi inchipui cum ai putea sa-i explici unui copil de varsta aia de ce oamenii sunt de alte culori, mai ales cand ea probabil a vazut sute de oameni albi, sa fi vazut unul de culoare, sau chiar 3, insemna ceva uimitor. :D

    Reply
  4. Raj / 6 octombrie 2015

    :((

    Reply
  5. Raj / 6 octombrie 2015

    Io pe timpu satisfactiei stagiului militar capatasem culoarea kaki. Ochisorii kaki, paru, kaki, memebrele si capu inferioare erau tot kaki, iar pin vene imi curgea sange kakiu. Chiar si pipiul matinal parca era kaki. Dealminterea si acuma dupa ce mau dat aia dela armata afara din cauza bauturii, io tot dupa regulamente militare imi ghidez existenta. Am piun prichici, RDM, RSI, RSGG, Manualul AG -7, Modul de pescuit cu grenada defensifa UZRGM, Armamentul tarilor din tratatu dela Varsovia. Nevastamea cica, arunca dracu tampeniile alea de carti, da`io iam zis ca daca dispare viun regulament, automat dispare si ea din casa si din viata mea. A zis ca bine, ca ea nu se pune cu nebunu. Aveti acordeon sau macar 1 tambal, dna Ana ?

    Reply
  6. Raj / 6 octombrie 2015

    Am uitat sa zic sarumana. Sarumana, caftanu si ochisorii aia frumosii apartinand atat dv. , cat si Radei !

    Reply
  7. Raj / 6 octombrie 2015

    Aaa, Sarumana lu mama, lu taica si lu fratioru dv. dnu Robertcare canta la 1 instrument. Sa vedem ceo manca la iarna…

    Reply
  8. Raj / 6 octombrie 2015

    Dna Lorena ii 1 specimen feminin tare frumos. Daca era urata, taceam dracu, nu mai ziceam nica, dar asa cum dracu sa tac ? Ca daia ii dau la gura asta de mancare toate bunatatile, ca sa vorbesc…

    Reply
  9. Raj / 6 octombrie 2015

    Am uitat sal salut pe dnu Narcis. Sa traiti !

    Reply
  10. Raj / 6 octombrie 2015

    Dna Ana, maine pot pt. ca sa va sun ca sa va zic sarumana si ca sunteti frumoasa ?

    Reply
    • Ana Barton / 7 octombrie 2015

      Te-aştept. :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Moș Nicolae
  • Mă românesc pe zi ce trece
  • Pere târzii
  • Nu-mi supăra friptura cu lacrimile tale
  • Revoluție

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Cristina în Moș Nicolae
  • Ana Barton în Moș Nicolae
  • Mihaela în Moș Nicolae
  • Ana Barton în Moș Nicolae
  • Claudia Groza Lazăr în Moș Nicolae

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2019 (2)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (9)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2019 by Ana Barton.