Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]
Vezi că acolo arde, ai grijă să nu cazi, te murdărești, mamă, și te-mbolnăvești, uite-așa se ține furculița, cuțitul îl pui în dreapta, întâi faci temele, după aia te joci, trage pantalonii, să nu răcești la spate, vezi să nu-ți scoți ochii cu bățul ăla, nu, nu, nu băga-n gură, că s-ar putea să te-neci! […]
Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]
Ce-i cu mărțișorul – origine, tradiție etc. – prea puțin mai contează în zilele noatre. De 1 martie, femeile primesc flori și mici obiecte decorative prin care sunt trecute două fire împletite, unul alb și unul roșu, cu ciucuri la capete. Mai primesc și cărți, prăjituri colorate electric, inele, cercei, brățări, depinde de tipul de […]
Să vă fac alte traiste zicea bunica să vă duceţi noi la colindeţe şi lua o pânză untoasă o tăia şi-o cosea de mână şi mai lua câţiva metri de fitil de lampă din melcul din pervaz fitilul se ţine aproape că nu ştii când îţi trebuie ţie sau lămpii acum era bun să fie toartă […]
Nu ştiu cum e cu nuiaua de Moş Nicolae. Nici cu pupatul copiilor numai în somn. Amândouă îmi sunt străine. Aveam aproape patru ani când, în dimineaţa de 6 decembrie, m-am repezit la cele trei perechi de cizme şi ghete, pregătite de cu seară. Stăteam şi mă uitam nemişcată. Nu-mi venea să cred, dar nici […]
Nu ceai, ci cafea, nu ora cinci, ora patru. În fiecare după-amiază. Într-un ibric mic, de două cafele, şi indigo. Cafeaua ei ritualică, rapelul celei de dimineaţă. Pentru că, da, în fiecare zi, bunica mea se vaccina cu cafea. Uneori, ascultam cu atenţie şi evlavie ce-mi spunea. Alteori, crudă ca orice copil, aşteptam să termine […]
Porneam spre vacanţă, în maşina albă, cu numărul 8819, pe care tata o alinta Şofronica. Sunt tare deştepte maşinile, că au ferestre-n cele toate zările. Iar eu nu dormeam niciuna. Drumul nu era lung, vreo cincizeci de kilometri, dar era mereu un cap de punte, că de poduri mi-e frică. Sunt ţepene. Punţile sunt flexibile […]
Dimineaţa, ne trezeam pe la cinci. Aşa ne e bioritmul, dar atunci credeam că e obiceiul casei. Iernile grele ale anilor ‘80 ne prelungeau vacanţa multişor după Anul Nou. Aprindeam lampa. Curentu’ se lua de cu seară şi nu se întorcea până nu se lumina zdravăn de ziuă. Bunica tricota. Pentru ea era lumina. Noi ne-am […]
Dimineaţa, pe la cinci, îl auzeam cum se ridică, trosnindu-şi şalele, din pat. „Aoleu!“, zicea de fiecare dată şi tot aşa când se-aşeza-n pat, invariabil lovindu-şi-l de lada studioului. – Un’ te duci, îl întrebam sărind şi eu din pat. – La pâine, tată. – Mă iei? – Maria, îmbrac-o repede, c-o iau cu mine. […]