Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Vasilisc Sandra Segal

Spovedania unui vasilisc

Feb 17, 2018
Abuz

Mâine plec acasă?

Feb 14, 2018
Șarpele bun

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

Feb 12, 2018
All Over Your Face Robert Puțeanu

O să râdeți și-o să plângeți

Feb 06, 2018
Ochi

M-am lovit la ochi. Nu m-am dus la spital. De frică

Feb 04, 2018
Mircea Goia

Cerul e un uger…

Feb 03, 2018
SOLDATII_stillsJPEG01299944

A + A = LOVE

Load more

Spovedania unui vasilisc

Epicderma de Ana Barton / 22 februarie 2018
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Când eram mic, abia venisem, cântăream umbre. Stăteam lângă ou şi-i pipăiam ruptura. Palpita şi-i era caldă pielea. Nu-mi aminteam că am fost prin el. Nici cât am stat şi nici dacă a fost bine. Mirosea doar cunoscut şi proaspăt. M-am speriat de atingere şi, cumva, am ştiut că nu sunt gata. De groaza asta a neterminării mi s-au deschis ochii: prea mari, prea grei, prea doi. Mi-am întins durerea pe nisip şi-am scurs-o de putere. Am adormit deasupra ei un somn uscat. Când m-am trezit, plecase. Lăsase urmă-n creştet o coroană mică. Pe cine să întreb dacă acum sunt isprăvit? M-am întors către coajă, că doar cu ea eram pe lume, însă cum am privit-o, ea a dispărut, aşa că nu ştiu nici până azi cum s-a născut coroana din durere. O fi fost o minune.

M-am ridicat şi-am început să caut. Nu ştiam ce, dar nu-mi puteam fi mie căpătâi, podoabă şi rost. Dorul meu de aflare se statornicise în fierbinţeala ochilor. Ăsta e primul lucru pe care l-am ştiut despre mine şi l-am ştiut curând pentru că ei îmi făceau drumurile. Nimic înainte-mi. Toţi şi toate erau departe, iar în cale, numai eu. Nu ştiam că sunt singur. Frica era a lor.

N-am vrut să ştiu decât cine erau, dar n-am avut cum. Fugeau prea repede şi se-ascundeau adânc. Mi-ar fi fost drag să-i privesc direct şi fierbinte, dar mă gândesc acum că aşa înţelegeau ei uciderea şi de-aia alergau cu toate puterile lor de la faţa mea. Dar eu sunt mic. Mereu am fost. Nu le-a folosit.

Tăceam oricum. Să vorbesc singur am învăţat târziu. Nu ştiam ce ştiu şi nici măcar ce confund. Am rotit ochii ăia mari şi grei de sfială. Nimeni. Nu mi-a rămas decât să-i cobor, să-i smeresc pământului. Acolo am văzut destul de-aproape umbre. Am alergat să le ating, să le mângâi, să le simt sub tălpi. Nu s-au lăsat, însă le-a plăcut să le privesc. N-au fugit. Se mişcau după cum le era voia. Iar eu mă rostogoleam printre ele, peste ele. Am învăţat să râd.

Vasilisc Sandra SegalLucrare grafică de Sandra Segal

Aşa am crescut. Nu m-am făcut mare, că aşa mi-e felul. Nu ştiu să mă fac mare. Mi-au trecut zilele cu bucurie, iar nopţile, cu aşteptare. Să vină iară lumina, să-mi aducă umbrele şi să mă joc. Şi venea mereu. Săream pe ele şi săpam în ele, să le aflu miezul. Scoteam coroana şi o aşezam în mijlocul lor ori către margini, să văd cum le stă mai bine. Când sunt mai frumoase. Osteneam la apus, însă eram îndulcit de trai. Visam simplu şi curat.

Odată, de-atâta trântă şi hârjoană, m-a luat somnul în miez de zi, pe colţul unei umbre mai grăbite. Stăteam pe spate, să-mi trag sufletul niţel, şi am lăsat pleoapele să tacă. Nu mult, dar m-am trezit cu un oftat. Le-am înviat şi am văzut acolo, sus, cum mi se povestesc zilele. Nu mă uitasem în sus niciodată. Să nu fugă şi susul la fel ca împrejururile. Acum n-am mai avut ce face. A trebuit să văd. Şi n-am mai respirat. Toate umbrele mele dragi erau duse acolo. Nu mai aveam nimic. Atârnau de un pământ albastru, mergând pe el ca pe o apă. Erau altfel: parcă albe şi rotunde, parcă prea nepăsătoare.

Am plâns lacrimi mici, ca mine. N-am vrut trecerea şi n-am întoarcere. O să plec. N-o să mai caut. Doar că o să merg încet, cuminte, cu ochii mereu închişi. Ei o să mă găsească, o să se bucure şi o să mă iubească. E bine şi aşa.

Fragment din volumul „Prospect de femeie“, Editura Herg Benet, 2015

Alte creierisme:

  • O(m)ulO(m)ul
  • Umărul păpușiiUmărul păpușii
  • Pere târziiPere târzii
  • – Bună, ce faci? – Bine. – Bună, ce faci? – Bine.
  • Oamenii care…Oamenii care…
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: cer, joaca, lacrimi, minune, ou, pamant, somn, vasilisc, viata

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.