Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Zimbri

Și ne dă nouă…

Dec 13, 2017
Albert Dobrin 2

Tu te pulverizezi?

Dec 12, 2017
Regele cu câinele (1)

Învață-ne, Rege…

Dec 05, 2017
Marita still 2

Marița

Dec 03, 2017
ca_20140212_007

Te lăsăm acolo și plecăm

Dec 02, 2017
1 (4)

Hei, Hamlet! Da, tu, tu…

Noi 14, 2017
Țară ca aici

Vreau o țară ca aici

Load more

Și ne dă nouă…

De la Ana la caiafe de Ana Barton / 23 decembrie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și pe el știut.

Și omul, ce zice omul, Doamne? El ridică ochii spre tine, Doamne, și-ți cere, el privește spre tine, dar peste capul și nevoia aproapelui, Doamne. Omul se urcă pe aproapele lui, ca să fie mai aproape de tine. Și face mormane de oameni pe care calcă, zicând că așa ajunge mai repede la tine.

Și tu, Doamne, te-ai făcut trup omenesc, ca să arăți omului să-și iubească aproapele. Și te naști, Doamne, în fiecare an, te naști în inimi, să renaști inimi, cum ai făcut când ai venit la noi, să ne fie spre mângâiere și pildă de dragoste venirea ta.

Râzi de mine, Doamne, râzi cu poftă, fără sfârșit, cum îmi închipui eu, ca un om ce sunt, că râzi când zic actorii care câștigă Oscarul „Întâi, aș vrea să-i mulțumesc lui Dumnezeu“, de parcă tu ai fi în sală, îmbrăcat în frac. Dar poate că nu râzi fiindcă tu, Doamne, poți fi oriunde, oricând, oricât, în toți, în toate, în același timp, că de-aia ești Dumnezeu. Râzi și de mine acum, că-ți scriu scrisori online. Sau nu râde, Doamne, căci tu, în marea ta înțelepciune, știi că eu îi scriu omului. Da, omului, cu scânteia de dumnezeire din el, din orice om.

Zimbri

Tu, Doamne, ca un Dumnezeu ce ești, nu ai nevoi. Dacă ai avea, nu ai mai fi Dumnezeu. Dar noi, Doamne, noi, ca niște oameni ce suntem, avem. Dăruiește-ne, dară, Doamne, lumina cu care să-l vedem pe aproapele nostru, să vedem și nevoia lui, nu doar nevoia noastră. Tu, Doamne, ești Dumnezeul nostru, Dumnezeul părinților noștri, Dumnezeul copiilor noștri. Dă-ne nouă astăzi credința în noi și păsarea de aproapele. Mi-a venit să te rog să iei din credința omului în tine, că poți, și să-i dai omului credința în om. Dar mi-am dat seama că omul care nu crede în om nu crede în Dumnezeu, doar crede c-ar crede. Așa că n-ai ce lua de la tine, că nici tu nu ai.

Numai că, Doamne, ca un Dumnezeu ce ești, tu nu ai trebuințe, însă noi avem. Și trebuința noastră cea mai mare e păsarea de om. Vezi bine, căci cine vede mai bine ca tine?, că n-am zis dragoste, ar fi prea mult acum, mă gândeam s-o luăm ușurel. Dăruiește-ne, Doamne, cerurile din față, cerurile de lângă noi, cerul de-aproape, ca să ajungem să vedem cândva, mai încolo, vreodată, cerul de deasupra.

Arată-ne, Doamne, pentru asta, cerul din noi, ca să știm că suntem și cer, căci pământ știm că suntem și uite cum nu mai vedem și nu mai știm decât pământ. Învață-ne să ne luminăm cerul de dinăuntru, dar fără să facem foc, Doamne. Învață-ne să ne înțelegem, ca să putem înțelege, învață-ne să ne prețuim, ca să ne pese și de ceilalți, învață-ne să ne iubim un pic, ca să putem iubi un vârf de picătură. Deschide-ne inimile, Doamne, ca să ne inimim, nu doar mințile, căci uite cum ne mințim.

Sărac ești, Doamne, și înainte de Crăciun, aproape la fel de sărac ca noi. Sărac ești, Doamne, de credința omului, și te pregătești să te naști iarăși pentru om. Din dragoste de om. Săraci suntem și noi, Doamne, și tot de credința omului, și te așteptăm să te naști, cu nădejdea noastră mică, firavă, abia pâlpâind, pentru că ne-am pierdut unii de alții și-am rătăcit și drumul nădejdii. Dar tu, Doamne, poți să trăiești fără credința omului, că tu atotputernic ești, în veșnicia ta. Noi însă nu putem.

Dă-ne, Doamne, azi, pe noi unii altora. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Alte creierisme:

  • Țara care-a fugit de-acasăȚara care-a fugit de-acasă
  • Noi ca noi. Ne trezim şi-aprindem, fârtate, feştilaNoi ca noi. Ne trezim şi-aprindem, fârtate, feştila
  • S-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmpleS-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmple
  • Bătrânii noștriBătrânii noștri
  • Lăsați copiii să se spună, frațilorLăsați copiii să se spună, fraților
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: copii, craciun, credinta, disperare, imbuibare, inconstienta, indiferenta, natiune, neam, necredinta, parinti, populatie, Romania, societate, speranta, strigat, superficialitate, tara, viata, viitor

7 comentarii

  1. Nicoleta / 23 decembrie 2017

    Ce minune poți să naști din apăsarea unor taste, ce dragoste de oameni descoperim în aceste fraze! Un text pe care l-am parcurs cu întreruperi, căci te scoate din tine la fiecare frază și e nevoie să te oprești, pentru a te regăsi și a putea primi povața. Mulțumesc, Ana!

    Reply
    • Ana Barton / 23 decembrie 2017

      Cu nădejde, Nicoleta. Căci cu nădejde l-am scris. :)

      Reply
  2. Irina / 23 decembrie 2017

    Aprinde cerul din noi, Doamne! Amin!
    Nu cred că am citit sau auzit o rugă mai fierbinte. Mă-nclin, Anucule drag.

    Reply
  3. Ana Barton / 23 decembrie 2017

    Bește mămica un fetiț.

    Reply
    • Narcis / 24 decembrie 2017

      Tie si familiei tale
      un Craciun fericit

      Reply
      • Ana Barton / 27 decembrie 2017

        Și ție, și vouă.

        Reply
  4. Daniela / 18 ianuarie 2018

    Bucură-te, bucuria mea!

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.