Teamă nu mi-a fost niciodată când am auzit basmul în care scufiţa era roşie, iar acum mă gândesc la întrebările de tipul „De ce ai mâinile atât de mari?“, „De ce ai gura atât de mare?“, ale căror răspunsuri, mai ales când sunt bine interpretate, le-aş putea numi terifiante pentru un copil. Dar nici nu m-am dat în vânt vreodată după povestea asta. Mi-am amintit însă de ea în dimineaţa asta fiindcă am trăit anti-„Scufiţa roşie“.
Săptămâna trecută am primit un lac de unghii albastru-cobalt şi mi-am spus imediat că-l voi folosi, aşa că marţi seara m-am gândit că a venit clipa aplicării. Copila mea m-a surprins asupra faptului. „Vai, mami, ce frumos! Vreau şi eu!“ Mă pregăteam pentru un „nu“ fără drept de apel, dar i-am văzut ochii. Niciun tort de ciocolată şi nicio rochiţă nu avuseseră un asemenea efect vreodată. Nimic altceva. Deşi trăsesem suficient aer în piept pentru acel „nu“ necomentabil, m-am răzgândit atât de repede încât expiraţia a adus un „da“ entuziast. I-am spus doar că vom amâna pentru seara de vineri şi vom şterge urmele faptelor duminică; doar luni mergem la şcoală. A acceptat pe loc, fără să insiste ca de obicei. Şi fiindcă marţi era aniversarea ei de 9 ani a ţinut să-mi spună că acesta era cel mai frumos dintre cadouri. Aşa deci… un lac albastru… de unghii.
Foto: Narcis Pop
Aseară i le-am făcut. A adormit fericită, cu degetele răsfirate larg şi cu un zâmbet nou-născut.
De dimineaţă, s-a trezit şi s-a apucat să-mi povestească frenetic ziua de ieri, de la şcoală. Vorbind ea cu tot corpul, şi-a descoperit la un moment dat mâinile. Le privea cu încântare (în timp ce mie mi-a trecut scurt prin minte superstiţia care spune că atunci când îţi priveşti mâinile cineva te vorbeşte de rău) şi le admira. Din senin, mi-a spus: „Mami, ce mult mă bucur că am mâini, ca să te pot îmbrăţişa!“
Şi gata. Ziua a început.
draga de ea
, a adormit cu degetelele rasfirate?:))
Dra Ralu ii peicea. Draga de ea….
Nu contest ca albastru la unghii nu-i frumos, dna Ana, dar sa nu va vaza maicamea. Si-ar stuchi In san. Albastri ii culoare frumoasa, alminterea nu vopseau unii biserici pin Moldova cu culoarea asta…
Nu mă vede maica albastră-n unghii, Raj.
TZAPANA: Eram in clasa intai, aveam opt ani, ca nu mau dat la scoala la septe ani, ca aveam vio 10 chile, cam ca copiii din Republica Centraficana, doar ca naveam burta umflata. Imperiul Centrafican creca patuncea, a lu Bokassa. Imi placea de Bocasa , ca avea carne de om in frigider. Asta da lider, isi papa inamicii. Aaaaa, Tapana ! Tapana era sora invatatoarei. Nu stiu cum o chema, noi ii stiam doar porecla _ Tapana. In timpu orei, da usa de perete, Costicoi, un tiganus de 10 ani, dar care era tot in clasa intai, ca nul ducea capu. Se invoise in timpu orei ca iar il taiase cacarea, ca nehraninduse rational, mencinicopschian as zice, avea mai mereu diaree. Deci , izbeste usa de perete si-i zice invatatoarei: Doamna invatatoare, Tapana sa imbatat iar, e in fatza birtului , pe jos si i se vede pizda, ca sa imbatat iar.
/tapana fuma intruna tigari Nationale, 1 leu si cinspe bani pachetu, iar cand fumul se amesteca cu tuica, dadea 1 damf groasnic in juru Tapanei. Nationala asta iti ingalbenea deshtele si musteata, iar cum fizionomia Tapanei prezenta o mustata adolescentina, aceasta era galbuie, dar nu galbena frumos ca culoarea aia dela floarea soarelui a lu pictoru olandez sau flamand, Vicentziu van Gogu, ci calben ca cacatu.
Tapana era o huiduma de femeie, cam la 1,88, lata in umeri, ca era nevoita sa intre dea lateralu pe usa odaii, iar bucile curului le avea mici si musculoase ca a lu Arnold, cu care se mandrea. Cu bucile, nu cu Arnold. De unde stiu ? Pai ne punea sa i le pipaim cand era bata, sa i le verificam cu manutele.
Am uitat sa va zic ca Costicoi repetentu i se adresa in orice situatie invatatoarei , cu “”Doamna””, ca asa il invatase tacsu. Daca imi amintesc bine, i s-a adresat cam asa:”” Doamna invatatoare, ma-ta lu matale se chinuie s-o care acasa pe Tapana””, sau “”Doamna invatatoare , iar imi vine sa ma cac””. Invatatoarea ii zicea ca nu-i frumos, dar Costicoi uita repede. Lumea vorbea pin cartier ca, Vasiloi, tac-su lui Costicoi, il facuse la betie.
Costcoi mai avea frati: Gheorgheoi, Rafael , fratele cel mai mic, dar care dupa ce crestea un pic, devenea Rafaeloi. Asa erau strigati toti de ma-sa si tac-su, cu “”oi “” in coada. Taica era prieten cu Vasiloi batranul. Frigeau cate un berbec la protap si beau cate o galeata de vin (de persoana) impreuna. Parca am mai zis ca, locuind la marginea orasului, noi aveam porci multi, pe care-i scampam in lanul de grau si tot fiind alungati porcii acestia de oameni si nedandule grauntele si laturile aferente traiului, ci hraninduse numa cu iarba, deveneau in cele din urma mistreti. Sunca era dun centimetru ca la mistreti, striata si rosiatica. O bunatate. Taica nu stia de colesteroale, dar era constient ca daca porcu alearga si nui dau uruiala cuvenita, nu devine ranzos.
Am uitat sa specific ca, mancarea preferata a Tapanei era fasolea. Manca zilnic fasole cu multa, multa paine. Din aceasta pricina, era vesnic flatulenta. Cand statea pe scaun la birt, era nevoita sa -si ridice mereu una din buci ca sa elimine gazele. Besinile, ce sa ne mai ascundem…
Neculai asta ma cam supara. Ieri i-am zis ca deo saptamana e in delirum tremens. S-a bucurat nespus, o fi crezut ca delirumu asta ii ceva de bine, un compliment ceva…
dNA aNA, AM PUSDRACU NISTE VIRGULE EXACT UNDE TREBUIAU. nU CREDETI CA-MI STRICA REPUTATIA ?
Nu, nu se observă, Raj. Stai liniştit şi mai abţine-te de la virgule.
Tre sa dispar la soacramea. O iubesc ca-mi da oua si gaini eco…
Costicoi, Rafaeloi, mai zi cu augmentaţii ăştia!
O fi ajuns deja la soacră.
Mai era unu, Pardailean. Probabil de la cavalerul ala, Pardaillan. Da lu asta nu-i ziceau Pardailenoi…
N-am stat mult la socrella. Io nu stau pe capu omului. Mi-a dat ouale si gaina si am taiat-o…
credeam ca vreti s-o faceti closca, doMnu Raj!
Mi-am amintit. Pardalean.
Scrisei groasnic, nu groaznic. Cumui corect ? Groasnig poate…
Al doilea.
Da`da si groasnig suna bine. Ma simt jicnit in amoriu propiu…
popriu ?
Corect e groaznec.
garda de corp a lui Bocassa asta nu era din femei?
Acuma vad ca Raj egzista deadeavratelea
Te-ndoiai, Claudia?