Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Octavia Țarălungă

Proba de evantai sincron

Iun 30, 2017
TAB_Dureri fantoma13

Cine pe cine doare

Iun 27, 2017
1 (2)

Politică de apartament

Iun 25, 2017
Alfred Stieglitz – Hands and Scratch

Când omul strigă după om

Iun 19, 2017
19369077_1321797824555042_872167634_o

De ziua tatălui

Iun 18, 2017
9 iunie 2012

Ești copilul meu, fac ce vreau cu tine

Iun 09, 2017
POP_0924

Vărsătorii de bine

Load more

Proba de evantai sincron

Dialogos de Ana Barton / 29 iulie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald.

La un moment dat, aud o voce veselă: „Mă pot așeza lângă dumneavoastră?“. Am încuviințat cu multă plăcere, întrebarea în sine e atât de rară încât merită o pancartă sau un tablou. Și m-am uitat la posesoarea întrebării. O femeie cu o frumusețe bucuroasă, la fel ca vocea ei, ca tonul ei. Micuță de statură, îmbrăcată cu o bluză în dungi verzi, albastre, galbene și portocalii, o bluză care nu-i descoperea umerii, dar îi înrăma superb. Avea pantaloni bej, de doc. Și niște pantofi sport. Ca machiaj, doar ruj, dar unul ales perfect cu nuanța pielii ei și cu chipul ei ghiduș. Ales perfect, întins perfect.

Și începe-așa: „Le-am spus celor care încă mai trăiesc că probabil suport căldura mai greu din cauza vârstei. În tinerețe, n-aveam nicio problemă cu ea.“ Am privit-o cu și mai multă atenție. Să fi avut spre 70 de ani. I-am spus că mie mi-a fost greu de copil cu căldura, mai ușor am suportat frigul, cu el mi-e mai dificil odată cu vârsta. „Dar dumneavoastră sunteți un copil, un copil!“ Copil… de când nu m-a mai văzut pe mine cineva copil. De când mi-au murit bunicii n-am mai fost doar copil.

Grafică 2

A-nceput să vorbească însuflețită despre ploaia care nu mai vine, ne ține doar așa, în șah, cât să nu ne pierdem speranța. Eu am deschis un fermoar al genții și am scos evantaiul. E mare, ne putea cuprinde pe amândouă. Ea s-a căutat imediat în sacoșa de pânză și a scos unul mic, chinezesc, cu închizătoare metalică. N-a putut-o deschide, am desfăcut-o eu. Dădeam amândouă din evantaie ca din aripi. Și râdeam. „Dar mai am unul, știu eu c-am pus două, uf, nu-l găsesc.“ Și-a-nceput iar să caute. L-a găsit până la urmă. Era mulțumită, chiar fericită. Un evantai albastru. Acum, zburam amândouă ca păsările mari. Râdeam mut, cu dinți, cu ochi, cu două mâini drepte.

Înainte să se ridice pentru a coborî mi-a spus că e graficiană și s-a prezentat. M-am prezentat și eu. Ne-am îmbrățișat din ochi și din râs, și-a strâns evantaiul și-a coborât la prima. Merseserăm împreună două stații, nu una. Fuseserăm împreună multe stații. Sau nu stații. Doar împreună mult.

Ajunsă acasă, i-am spus bărbatului meu: „Am avut azi o întâlnire în autobuz. Știi, o întâlnire din aia cu om. Cu o femeie superbă, cam de vârsta mamelor noastre, poate cu doi-trei ani mai mare decât ele, o femeie cum mi-ar plăcea și mie să fiu, o lumină de om, mă. Mi-a zis șoptit, la sfârșit, că ea nu e deschisă așa mereu, să nu cred asta. Numai când vede ea inima omului e așa. Mi-a zis că nu există haine care să acopere inima omului. Am simțit cum curg lângă ea, m-a legănat cum te leagănă vântul cald, nu omul.“

Grafică 1

Apoi, i-am căutat numele și-am găsit fotografiile astea făcute de Sandra Ecobescu, de la o expoziție de acum trei ani a doamnei. Și-am găsit și această scurtă biografie: „Născută la 8 iunie 1930, în comuna Văidei, județul Hunedoara, artista Octavia Țarălungă este absolventă a secției de grafică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, promoția 1955. Și-a dedicat întreaga viață creației în acest domeniu: grafică de șevalet, litografie, grafică publicitară și ilustrație de carte. A ilustrat sute de cărți pentru copii. Timp de 20 de ani a fost grafician la Editura Didactică și Pedagogică, realizând ilustrații pentru manuale, reviste și alte materiale didactice. De asemenea, a deschis numeroase expoziții personale. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din anul 1970.“


Așadar, ești născută în același an cu bunica mea, frumusețeo și lumino. Ai 87 de ani. Iar eu am învățat după cărți ilustrate de tine și-am citit povești ilustrate de tine. Sărut mâna pentru inimă! 

Octavia Țarălungă

Alte creierisme:

  • PovestePoveste
  • O dragoste. O frumusețeO dragoste. O frumusețe
  • La mulţi ani, Tia Şerbănescu!La mulţi ani, Tia Şerbănescu!
  • FinauroraFinaurora
  • Toaleta cu dragosteToaleta cu dragoste
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: arta, autobuz, delicatete, femeie, feminitate, frumusete, grafica, intalnire, lumina, Octavia Taralunga, om, viata

1 comentariu

  1. Mihaela / 6 august 2017

    Wow ! Imi amintesc ilustratiile ! Prima era din Neghinita. A doua nu reusesc sa imi amintesc de unde. Ce intalnire faina ai avut, Anā !

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.