Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Lucian1

Poetul din cartierul meu

Aug 28, 2015
Acsinte vitel

N-o bat, numa’ o asupresc

Aug 27, 2015
Acsinte prietene

Nu te las să te pierzi

Aug 26, 2015
Coca Acsinte

Dă-i cu spirt, cocoană!

Aug 19, 2015
Lili cafea

Cafeaua de miazăzi

Aug 15, 2015
Acsinte cuplu

Mamă, lasă-mă să cresc

Aug 15, 2015
_MG_1869

Nu te voi înjura

Load more

Poetul din cartierul meu

Drumult de Ana Barton / 29 august 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

L-am cunoscut în toamna lui 1996. Un bărbat tânăr, c-o barbă cam de vârsta lui. L-am auzit citindu-şi poemele şi mi s-a părut că în faţa mea stă Moise, cu toiagul în mână, în buza Mării Roşii, despărţind apele. Poezia lui îmi umplea venele şi arterele, îmi inunda creierul şi-mi ieşea prin piele, ca mierea în picături.

Când am zis că l-am cunoscut am spus o prostie. Am făcut cunoştinţă cu Poetul, am schimbat câteva vorbe când a fost el premiat pentru volumul „Sanatoriul de boli discrete“. Când ne mai întâlneam, oarecum des, ne salutam. Pe urmă, am citit „Ingineria poemului de dragoste“. Şi iar am curs. După, nu ne-am mai întâlnit pentru câţiva ani. Nu buni, de ce să zic „ani buni“, pentru că aşa se spune? Nu.

Apoi, l-am văzut prima dată în cartierul în care mă mutasem. Era chiar el, Poetul. Lucian Vasilescu. Nu m-a recunoscut, am trecut unul pe lângă altul. M-am bucurat mult în ziua aia. M-am dus acasă, am luat cărţile din bibliotecă şi le-am recitit. A fost bine.

Lucian1

Am început să-l văd des şi-aşa mi-am dat seama că locuim în acelaşi cartier. Vara, la piaţă, cumpăram amândoi roşii, toamna, struguri, iarna, portocale, primăvara, „la capăt“, asta e o zonă a cartierului, am luat odată amândoi apă plată şi pâine din acelaşi magazin şi-am măsurat legăturile de leurdă pe care le vindea afară o femeie frumoasă, cu basma şi ochi albaştri.

Nu l-am oprit niciodată pe Poet. Ce să-i fi spus? Că ne-am strâns mâinile în urmă cu mută vreme, c-am făcut un schimb discret de cuvinte de două-trei ori? Că i-am cumpărat cărţile, că-l citesc şi, atunci când îl citesc, intru într-un fel de transă a Poeziei? C-aş fi vrut să am darul lui, să fiu ca el, să fiu el?

Nu. Mi-erau ani grei, grei de zile, de săptămâni, de luni, de tot. Când mă-ntâlneam cu Poetul, mă-ntâlneam cu Poezia. Şi mi se lua mereu o parte de greutate de pe umeri. Şi se năştea în mine un fel de nădejde de care aflam numai când îmi simţeam zâmbetul rămas pe buze, ca o cană cu apă uitată pe o prispă, pentru câinele slobod şi mâncat.

Lucian2

Ce ştia Poetul de greul meu şi de ce-ar fi trebuit să ştie? El scrisese, îmi scrisese chiar dacă, de fapt, îşi scrisese. El era trupul umblător pe picioare al cuvintelor lui. Ca un masalagiu de pe timpuri, purtând torţa Poeziei lui. Şi cum Poezia sacră este, purtător de sacru este Poetul. Aşa că atunci când apucam să-l văd de departe pe Lucian pe cărarea aia strâmtă de „la capăt“, îi făceam loc. Mereu îi făceam. Iar el mereu mi se uita uimit în ochi şi, cu delicateţe bărbătească, îmi făcea el loc mie.

11912995_873388666071773_997239504_n

Mă obişnuisem în cartierul ăla în cei cincisprezece ani în care am stat în el, mi-am născut şi plimbat copilul, mi-am purtat deznădejdea pe alei şi-am odihnit-o pe bănci, chiar mă obişnuisem. Când am plecat din el, de multe mi-a fost dor. Şi de cele bune, şi de celelalte. Pentru că timpul taie unghiile durerilor.

N-am ştiut că mi-e dor de Lucian până n-am aflat, în iarnă, că va citi din cărţile lui la Serile SINAPSA. Am decis că mă duc orice-ar fi şi, din fericire, nimic n-a fost care să mă împiedice. M-am dus şi l-am ascultat şi iar mi s-a plimbat prin sânge, ca la-nceputuri. Şi m-a lovit chiar o criză de curaj şi l-am rugat să mă lase şi pe mine să citesc un poem. M-a lăsat, ba chiar m-a ghidat. Am citit cu el, lângă el, în picioare. Poezia nu se stă pe scaun.

Acum, că nu mai stăteam în acelaşi cartier şi nu ne mai văzuserăm de alţi ani, am putut să-l privesc şi să-i vorbesc direct. Acum, timiditatea mea nu mai avea voie să-i rateze prezenţa. Cine ştie când îl voi mai revedea? El a intrat în jocul meu, deşi sunt absolut convinsă că habar nu avea cine e nebuna care vrea să citească din cărţile lui şi care-l tutuieşte. S-o fi gândit că l-a lăsat memoria. Dar, Lucian, în 1996, când te-am întâlnit, ne tutuiam. Cum aş fi putut să-ţi spun „domnule Poet“?

De-atunci, din toamna aia, cuvintele tale umblă cu mine. Când goale şi despletite, când simfonice şi-n rochii de gală, când sărate, ude şi albastre. Când verzi. Roşii, numai când le visez. Lucian, Poezitule, te iubesc.

 

Foto: Florin Constantinescu,16 februarie 2015.

Alte creierisme:

  • Eu, Dănuț și Eminescu sau cum m-am vindecat de romantism în clasa a III-aEu, Dănuț și Eminescu sau cum m-am vindecat de romantism în clasa a III-a
  • … și o botină, dar nu prea fină… și o botină, dar nu prea fină
  • FedereiiFedereii
  • Femeia care a scos ușa din țâțâniFemeia care a scos ușa din țâțâni
  • SărutulSărutul
Facebook193
Twitter0
Google+2
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: arta, cartier, dar, literatura, oameni, poet, poezie, trecere, viata

1 comentariu

  1. Anca / 29 octombrie 2015

    O poezie tanara ca dimineata si luminoasa ca o pajiste ascunsa in adancul padurii, citita drept si atent, la ora tarzie in umbra veiozei are puterea nesperata de a atinge inimi, de a surade idei si de a simti fiori. Si nu se uita. Si nu se vrea uitata. Se citeste, se recita, se retine, dar nu se uita. Multumiri poetului si simtirii lui profunde

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.