Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
chis7

Pisica pletorică – text pentru colerici

Ian 14, 2015
Hotel Tase Acsinte

Nu întreţin relaţii. Mulţumesc frumos

Ian 13, 2015
Iser tatari

Unul aruncă piatra-n lac…

Ian 12, 2015
Baba strangatoare Acsinte

Sindromul babei strângător-risipitoare

Ian 09, 2015
Copil iarna Acsinte

Bună dimineaţa, domnule copil, doamnă pisică!

Ian 08, 2015
Simboluri religioase

Cristian, Levi, Hassan

Ian 07, 2015
Nu

Cine mă-nvaţă şi pe mine să spun „NU!“?

Load more

Pisica pletorică – text pentru colerici

Samizdat de Ana Barton / 15 ianuarie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Ştii ceva? Dă-le dracului de metafore! Fii atent: azi vreau să vorbim despre momentele alea în care-ţi vine să rupi pisica-n două. Nu ţi-e străină vorba asta, că doar n-ai crescut în laborator. Când simţi cum înghiţi hârdaie de lavă. Fierbinte, cum altfel? Că doar nu suntem cercetători la rece, nu? Poate, câteodată, strângi şi desfaci spasmodic pumnul. Sau poate nu. Tu oi fi fiind dintre ăia cărora le-o ia inima la sănătoasa. Poţi să iei asta în sensul propriu, că nu e păgubos defel. Ori poţi să treci peste.

Să nu te temi de ăia care joacă rolul timoraţilor în faţa ta. O fac numai pentru a scăpa. Te plimbă şi te-nvârt. Furia ta creşte ca viitura. O ţii. Ei vor clipi mărunt şi des, tu o să te consideri un monstru furibund. E un scenariu. Al lor. Ca să te potolească. Şi dacă văd că te opreşti, curajul lor începe să se cântărească şi să se numere în hoarde de reproşuri. Aici începi din nou să urci incandescent. Şi dacă uneori ţi s-a-ntâmplat să tremuri, îţi spun că nu e o ruşine. Niciuna. Te cred c-ai mai trântit şi uşi ori poate-ai spart vreo vază aflată la-ndemână. Eu mi-am trosnit odată o palmă aşa zdravănă fix în mijlocul frunţii încât durerea aia fizică m-a liniştit pe loc. Nu s-ar fi întâmplat dacă n-aveam o huidumă de verighetă, şi niţel bombată, care mi-a făcut o vânătaie mare, pe care-am purtat-o asortând-o cu fard de pleoape albastru şi mai apoi verde vreo două săptămâni. Galben, pentru final, n-am avut. Şi nici curajul necesar.

Dar tu, uraganule, eşti un inofensiv. Te ştie toată lumea. Eşti ăla pe care-l sună prietenii în miez de noapte când îi ustură ochii ori au visat urât. Vecinii-ţi bat la uşă pentru două ţigări, o juma’ de pâine sau un algocalmin. Nu se caută unii pe alţii, ci pe tine întotdeauna. Însă spun despre tine cum c-ai fi dificil. Nu ştiu dacă şi cred prostia asta, dar asta nici chiar ei n-o ştiu. Că nu ne luăm după suprafeţe. Şi, în general, nu ne luăm.

chis7

Ştiu că ţi s-a-ntâmplat să aduni într-o secundă mai mult decât Vidraru de lacrimi în diafragmă. N-ai putut respira. Şi nici vorbi. Nu e un plus, dar nici un minus, nu e mare lucru, poate doar un specific, dacă ţi s-au răcit extremităţile. Ori ţi-au pulsat tâmplele sau doar ţi-a furnicat bulbul rahidian. Tu le ştii pe-ale tale. Tu le recunoşti. Tu.

Dar când îţi vine să pui mâna pe pisică şi să te încredinţezi că are şira fragedă, eu te rog să te opreşti o clipă, să te uiţi cu drag la mâinile tale, amândouă, să-ţi închipui pentru o secundă frapată că musteşte de viaţă şi de sânge, pisica, cine altcineva?, şi măcar să taci. Nu încerc să te prostesc cu tâmpenia numită autocontrol. Nu-ţi spun să te abţii. Încerc numai să-ţi amintesc de tine tot. De întreg. Nu te face momentul. Ăla trece, iar altul va să vie şi să fie. Tu, încotro?

Aşa că lasă pisica să plece de la tine. Vie. Nu-i dreptul ei, e dreptul tău.

Dansăm?

 

Alte creierisme:

  • Nervii nervilor noștriNervii nervilor noștri
  • TigranaTigrana
  • N-am răbdat io destul?N-am răbdat io destul?
  • RevoluțieRevoluție
  • Fenomenul „Numai tu, Vasile“Fenomenul „Numai tu, Vasile“
Facebook115
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest1
Tags: coleric, nervi, oameni, pisica, relatii

3 comentarii

  1. Raj / 16 ianuarie 2015

    Ce Vidraru de lacrami, dna Ana ? Io in viata asta visez 1 veceu cat Vidraru…

    Reply
  2. Raj / 16 ianuarie 2015

    Io visez sa pui mana pe Makeba dv., dna Ana pentru ca sa va agatz. Cand aveam pechinez ma duceam cu dansu sal plimb in parc si socializam cu cucoane una si una, care la randu lor erau insotite de pechineji. O codana co pechinezoaica rea tare, ma muscat de nas, codana sia cerut scuze in numele lui, dar io am zis ca nu face nica…

    Reply
  3. Nora / 16 ianuarie 2015

    Codana te-a muşcat de nas, Raj? :lol:

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.