Ies din casă de dimineaţă, grăbită. Trec pe lângă un domn şi o doamnă care bârfeau pe cineva. Mai fac zece paşi, alt domn, altă doamnă, altă bârfă. Înaintez şi dau de data asta de doi domni care bârfeau. Cum mi-am dat seama? După expresiile extrem de transparente: „Tu crezi că e-n stare de ceva?“, „N-ai văzut ce nesimţită?“, „N-are spor, că n-are cap!“. Norocul meu a fost c-am ajuns repede la tramvai.
Bârfa este anticamera insultei, iar asta o ştim cu toţii, nu e vreo noutate. Dispreţul este miezul ei. Mai departe, viitura. Ce se-alege? Calamitatea, evident.
Foto: Andrei Cartas
Acum, în paşi mărunţi:
– nu te insult niciodată, nu accept insulta niciodată; (În pagina mea de Facebook, nimeni nu insultă pe nimeni.)
– nu mă interesează ce motive (crezi că) ai pentru a fi violent în limbaj; sunt ale tale, nu ale mele, aşa că am dreptul să nu am de-a face cu ele şi nici cu tine;
– nu-mi bârfi pe nimeni; nu-mi pasă cine cu cine mănâncă ori se culcă; nu mănânc şi nu mă culc eu cu oamenii ăia, nu mă privesc vieţile lor personale;
– nu te aştepta să fiu la curent cu amorurile şi dezamorurile oamenilor; dacă ei nu m-au informat cu privire la asta, cel mai probabil nu ştiu şi nici nu este relevant pentru mine cine pe cine iubeşte şi cine pe cine nu suferă; sunt treburile lor, nu ale mele;
– nu cred în diseminarea mizeriei, de orice fel ar fi ea; nu te aştepta să mă amestec în scandaluri, dacă te aştepţi totuşi, ţine minte că aşteptările tale nu sunt şi ale mele, mulţumesc;
– sunt absolut convinsă că înjurându-ne nu rezolvăm nimic niciodată; da, cred că omul are nevoie să se răcorească aparte când nervii lui sunt foarte-ntinşi, dar cred că este util să nu confunde descărcarea privată de energie cu aceea publică; publicul face întotdeauna această diferenţă;
– da, limbajul meu atunci când sunt între prieteni este foarte, dar chiar foarte colorat, însă întotdeauna este o formă de amuzament, de bucurie; culorile au acest efect asupra oamenilor; am zis culori, nu nonculori; bref, dacă te-am băgat în mă-ta înseamnă că suntem foarte apropiaţi, dar putem să fim şi să nu te bag fiindcă sunt atentă şi, dacă ai o sensibilitate faţă de limbajul colorat, îţi respect rezerva;
– cred în politeţe, respect, bunăvoinţă, eleganţă, adecvare; cred în om.
De mă vei înjura, nu te voi înjura, nu te voi insulta, nu te voi dispreţui ori bârfi. Te voi părăsi fără un cuvânt.
Îmi spunea cineva că bârfa e amanta exhibiționistă a invidiei. O ocolesc și eu cât pot și i-am îndemnat și pe alții să fie… anti-clevetire. http://mihaelaistrate.com/anti-clevetire/
Ca de obicei finuta, eleganta: nu ati “intalnit” doua femei barfind pentru ca v-a salvat tramvaiul! Cat despre pasii marunti eu zic:
-primii sase pasi sunt de respectat de cei ce doresc sa va citeasca, sa va aiba in preajma;
-pasul sapte de bagat la cap de toti cei care va cunosc, urmaresc si admira (sau nu);
-pasul opt: “..cred in om”! Foarte frumos, va impartasesc crezul!
Stiti ca eu comentez mai rar dar profit de ocazie sa va multumesc pentru urarea din 06.08.2015. Multumesc doamna, sarut mana!
P.S. Domnule Raj, mii de salutari, ce spui despre poza doamnei de mai sus? Stii ca e doar un detaliu dintr-o poza mai mare?
Mulţumesc, Tipsynel.
Are defecte minore, dnu Tipsy. O majora cu defecte minore. Defectu minor e acela ca are inaltimea peste media feminina pe tara. Si mai poarta si toce…
Are defecte minore, dnu Tipsy. O majora cu defecte minore. Defectu minor e acela ca are inaltimea peste media feminina pe tara. Si mai poarta si toacuri….