Aşa. Cu metodele de învăţare. Sau de tortură, după caz. Abia intrasem în clasa a VIII-a. Într-o seară, mi-am făcut curaj şi le-am spus alor mei că am nevoie de pregătire suplimentară la matematică. Aveam media 9, dar nu eram de 9, ci mă apropiam de 8, însă, probabil, profesoara de matematică era mai îngăduitoare cu mine pentru că eram foarte bună la tot restul. Altfel nu-mi pot explica. Dar eu ştiam cum stau, de fapt, lucrurile. Examenul de sfârşit de an mă speria groaznic. Voiam să intru la singura clasă de filologie din judeţ. Se reînfiinţase după foarte mulţi ani, iar asta era un fel de mană cerească pentru mine.
Mama şi tata, spre marea mea surprindere, n-au zis că n-aş avea nevoie, ci că-mi vor căuta profesor. Tata mi-a găsit a doua zi. O doamnă care avea vârsta mea de acum, dar voia să i se spună „domnişoară“ pentru că nu fusese niciodată căsătorită. Era ingineră, fiica unui coleg de-al lui, şi mai pregătise copii pentru admiterea la liceu. Avea, aşadar, experienţă.
A treia zi m-am şi dus. Domnişoara m-a privit aspru, m-a aşezat la masă şi m-a testat. A fost foarte dezamăgită. Mi-a spus că e de muncă, „şanţuri săpate cu târnăcopu’“, aşa s-a exprimat, şi a-nceput să-mi predea. Vocea ei era un cuţit, deşi era minionă şi firavă, iar gesturi altfel decât metalice n-am văzut la ea.
Foto: Costică Acsinte
Am plecat acasă ca un om beat. Efectiv pe două cărări. Eram lividă, ai mei au observat. Dar n-am recunoscut nimic. Le-am zis doar că sunt obosită. Mi se părea că ei fac un efort mare pentru mine, că trebuie să le fiu recunoscătoare, şi tocmai îmi spusese profesoara că nu sunt bună de nimic. Deci, vina era numai la mine şi nimeni în afara mea nu putea repara situaţia.
Când m-am întors la domnişoara, pentru a doua şedinţă, a început jalea cea mare. Nu ştia să-mi spună altceva decât că nu sunt în stare, nu sunt atentă, nu fac suficient efort, nu am talent, nu sunt făcută pentru. Nu eram nici măcar brânză bună în burduf de câine, iar asta e cel mai rău lucru pentru un om, că-i ia orice speranţă.
Nu mă jignea „frontal“, însă o făcea viclean, iar efectul era devastator. Asocia jupuirea mea cu un surâs sardonic, cu un ton şuierat şi cu mişcări care exprimau o nesfârşită silă. O scârbă pe care, orice-aş fi făcut, n-aveam cum să i-o diminuez măcar. Plecam de la ea plângând, plângeam noaptea, îmi bătea inima ca la iepuri de câte ori mă gândeam la domnişoara, iar, dacă se-ntâmpla s-o visez, că viaţa nu e dreaptă, mă trezeam din somn cu frisoane. Domnişoara era zgripţuroaica vieţii mele.
Am făcut un efort dement, nici nu cred să fi făcut vreunul similar în toată viaţa mea. Poate când am născut, dar a durat o oră cu totul, aşa că nu putem compara. Cu domnişoara, chinul a durat 9 luni încheiate. Gestaţia unei nefericiri, de la zigotul neplăcerii la disperarea acută a durerii insuportabile.
Eram din ce în ce mai bună, chiar eram. Se vedea şi la şcoală asta. Profesoara mea de matematică, o doamnă mărunţică, filiformă şi cu nişte maniere foarte elegante, mă aprecia făţiş, nu mai simţeam acel plus de îngăduinţă. Şi, deşi era o tipă cam aţoasă, începusem s-o văd ca pe îngerul păzitor. Comparaţia cu domnişoara mi-a făcut lumea toată rai. Domnişoară care avea grijă – în ciuda evidentei mele evoluţii, talent n-a dat Dumnezeu sau natura, cum doriţi, aşa că nu poate fi pretins niciodată nimănui – să-mi explodeze orice tentativă de încredere în mine. Uneori, ştiam perfect, iar ea mă răsplătea şi mă-ncuraja aşa: „Mda. Măcar atât, măcar aici, dar mai e drum lung cu tine, fato, că n-ai pic de cap matematic.“
Am luat examenul, deşi a fost greu. Nu erau clase de filologie în fiecare judeţ, aşa că veneau copii şi din cele învecinate. A fost concurenţă mare, au fost locuri puţine, dar am reuşit. Sigur că româna a fost baza mea, dar la matematică am luat o notă onorabilă, opt şi un pic, pentru cineva lipsit de orice aplecare către matematică, om făcut, nu născut. Făcut pentru un singur examen.
Am uitat cam într-o lună, după examen, tot ce mă-nvăţase, vreme de-o sarcină de greaţă, la termen, domnişoara. Sunt aproape 30 de ani de-atunci, iar mie îmi bate şi acum inima tare, tare când îmi amintesc de ea. Şi mă cuprinde un fel de furie neagră, care se sparge tot în mine pentru că nu mă suport aşa, cu restul ăsta amar. Totuşi, trei momente au fost bune în acea perioadă. Primul, când m-am operat de apendicită. Am ratat două meditaţii. Am fost, pe patul spitalului, conştientă pentru prima dată în viaţă că sunt fericită. Celelalte au fost şedinţe amânate din cauza indisponibilităţii domnişoarei.
Eu am încă traume cu orele de fizică din ”Mircea”. Profesor tânăr, exigent ca o inchiziţie. De câte ori deschidea catalogul, nu mai bătea o inimă în clasă.
1 an mi-a fost profesor. Nu ştiu cum reuşeam în oral să iau 7, 8, transpiram şi mă albeam toată la tablă.
Multe nopţi mi-a fost vis, groaza orei de fizică.
Aha, Manu. Nu sunt singura traumatizată.
Mie o profesoara din asta mi-a schimbat cursul vietii. Era vorba sa dau la Drept, sa continui pe linia familiei, si dupa ce am tot facut pregatire la istorie inca din toamna,la o profa care lua foarte greu elevi,asa era de renumita- cu vreo 2 luni inainte de examene mi-am luat inima-n dinti si le-am zis alor mei ce gandeam de mult, dar nu indrazneam sa zic. Ca eu nu mai suport pregatirea asta si ca “franceza stiu (ajunsesem la olimpiada nationala), engleza stiu”- parca ma vad- si ca dau la Limbi Straine. Noroc c-am intrat, si inca la Bucuresti.
Oricum, parea ca-s singura care nu ma intelegeam cu profa aia, cu stilul ei,spre uimirea mea. Sau o fi facut parte din destinul meu?
Sau.
Incredibil cât de mult semănăm.
o pedagoga de scoala noua?
dincolo de reflectia aceasta amara, multa simpatie!
Mulțumesc.
Ma roade o teribila curiozitate daca nu o chema cumva Cristina. Domnisoara Cristina. Poate lucra la COS….Cand eram stagiara aveam o astfel de colega care chiar povestea triumfal prin birou cum isi bestelea elevii la meditatii….Se pricepea serios sa schilodeasca suflete…si nu numai pe ale copilasilor ( de clasa a VIII-a cu care lucra, ,,rugata insistent de diverse cunostinte,desigur abia mai facea fata ce cautata era!”)…Cate ar fi de povestit, ce articole savuroase ar iesi….Trista amintire! Cu oameni de trista amintire….
Doamne, nu pot să cred!
Eu cu artimetica nu leam avut, dna Ana, sarumana si olivotu ala cu exercitii pt. vacanta, luoaoar dracu so ia de culegere si mas sparcai pe ea ! Bine, sa zicem ca artimetica ii necesara ca sa stim sa numaram banii, da` geometria ? Pai daca io is 1 spirit ludic, sprintar, nonconformist cu voea dv., ca ma doare in cur de scortosenia care se prezinta cu 1 batz bagat in cur, la ce mia trebuit chimie, fizica, tabelu lu mendeleev ? Daca mie imi place istoria, lectura deavalma (sic !), de ce mau penetrat in rect, prin futere la creeri profii ? Pai dv. stiti cate oi (pt. profesorii evrei de la Lic. Ferdinand I, fost G.Bacovia, a dat taica ca sa ma treaca aia clasa la fizica, mate si codoi ? Celor de confesiune ortodocsa si romano catolica, le dadea pulpa din spate a porcului, la cei de fizica si chimie. La materiile neexacte nu era cazu, caci nu eram loaza. Profa de engleza, o frumusete de domnisoara, ca de frumoasa ce era credeam ca nu se caca, ma tot medita acasa desi nu era cazu, caci aveam o livada cu pere busuioace, mere mari, struguri si perje si ma medita dracului printe pomi, ca tare ii placeau fructele si taica se bucura cai placea si-mi tracea cate o scatoalca poc-poc, caci ma uitam cu luareaminte la anatomia profei si io ma urcam in varfu marului ca sai dau merele cele mai frumoase si ea ma pupa tzoc-tzoc si io eram in culmea fericirii. In anu 4 de liceu, banca dela geam am revazuto, era divortata si iam zis cu tupeu caci bause 200 gr.cognac: dna profesoara, cand va vad ma trec fiorii si sperma imi aluneca in ciorapi si dansa sa fastacit si am facut dragoste indelung in livada taichii, caci nu domolasera casa scarbele de comunisti, cacamas in sistematizarea lor. Dalminterea profa era o persoana respectabila, dar nu stiu cum de sa intamplat si poate nu trebuia sa fac cunoscut acest aspect, dar no cunoasteti.
Craiule!
Erata: franceza, nu engleza. De fapt am fost prima generatie care nu am fost obligati sa invatam rusa obligatoriu.
Au dat astia dela antena 1, 2 s-au 3, ca mancurcdracului in antene, 1 filmulet cu 1 caine kre a facut o boacana, in italia, caci la noi canii is educati, nu fac rele, sa invete si unii rrrrromi de la cani, si susnumitu cane cerea indurare dela tutorele lui (atentie, nu dela stapanu lui , ca doara canele nui nevasta!), si tutorele nu si nu, dute in pula mea daca ai facut rele, nu te iert, tutz asa si pe dincolo ! Si cainele ba da, ba da, si a plecat capu rusinat si sa cocotat in carca parintelui sau si acest in cele din urma la iertat, ca doar se prefacuse ca-i suparat. Pisica deagra dela gradina mea, o pisica jigarita, neagra, acu sa ingrasat, blana ii luceste, boticu il are umed. Prima data cand sa pripasit, nam fost pregatit cu deale gurii (deale botului,in cazu ei) si iam dat pane uscata si a mancato cu pofta. Acu ii printesa si nu consuma decat lapte dorna si conserva pt. matze s s-alinte si face fitze ca asistentele dela televiziuni si ieri mam impedicat de ea si am cazut si am aruncato peste gard, plin de nervi si dupa aia mia parut rau si am dat fuga la bila si iam cumparat 2 pateuri din alea pt. pisici, 2,5 lei buc., conserve mici si in curand o sa vrea icre de Manciuria, manciuria asta fiind o provincie chineza care a cucerit china, dinastia ei mergand pana la inceputu secolului 19. Acu ati inteles oleaca de istorie dela mine, preafrumoasa si draga mea dna Ana, sarumana si licaru ala din ochisori ? Ca a II-a oara nu va mai explic, caci la mine cand deschid gura, costa bani, inthocmai cum ia zis marele Sadoveanu (pt. unii, pt. mine, nu), studentei aceleia care ia cerut o parere maestrului, prind o lucrare de diploma dea ei. Io is fan CVTudor, care acu daca a murit, evreii ne vor invada tara si ungurii vor navali in Targovistea dv. natala si-i vor fura instrumentele de cantat + flautu, fratiorului dv., dnu Robert si dnu Robert fa fi nevoit sa cante deacu inainte la frunza de salcam care se gaseste in natura si transmiteti-i va rog ca io strang frunze de salcam pt. dansu si intrebati-o va rog pe mama dv. careia ii zic sarumana, daca stie sa faca scovergi cu flori de salcami, reteta bassarabeana, care consta in felu urmator: scovergile se unge cu ulei, se tavaleste in fl. de salcami si se pune in tigae. Nica mai simplu. Intrebati-l va rog pe tatal dv. daca la cunoscut pe desistu plt.adj.sef (R) Manole Nicolae, 1 bun preten dal meu din copilarie, cu care am pascut capra. Avea o singura capra.
Da, am înţeles cu Manciuria, Raj. Mulţumesc. Tata să facă bine să-ţi răspundă.
Am terminat liceul de 11 ani. La matematică am fost tămâie de când mă știu și am avut doar media 5. Niciodată, însă, nu am rămas corigentă, ăsta mi se părea păcatul suprem, m-ar fi omorât mama în bătaie. De disperare, am învățat cărțile de matematică pe de rost. La fel și culegerile, cu rezolvările exercițiilor din spate. Dacă, însă, îmi schimbai un 3x cu un 5x, se prăbușea totul. Profesoara era una slabă, blondă, tunsă scurt, cu un smoc de egretă în mijlocul capului, care i se zbătea de fiecare dată când se încrunta spre noi. La bacalaureat am luat, însă, pe forțele mele – habar nu am cum – 7,90. Și acum, după atâția ani, mai am coșmaruri la fiecare două-trei luni că mă scoate la tablă, se încruntă la mine, i se zbate smocul și risc să rămân corigentă.
Anul trecut m-am întâlnit cu ea pe stradă. Mi-a apărut instantaneu un nod în stomac și mi s-a făcut greață. Am salutat-o și am povestit un pic. La plecare, ea mi-a zis: ”Nedelcoff, să știi că te-am apreciat întotdeauna, chiar dacă ai avut note mici. Ai fost singurul elev pe care l-am avut vreodată cu o memorie fabuloasă. Eu cred că, dacă te-ai strădui să o înțelegi, ți-ai da seama că matematica e o binecuvântare pentru oameni”.
Acum m-am înscris din nou la școală. Prima materie? ”Matematici aplicate în economie” – am inima mică, mică de tot. Dar mi-am promis că, având mintea de acum, o să-i dau de capăt, cu toată pauza de 11 ani…
Totuși, coșmarurile sunt mai dese.
Te admir.
io aveam un profesor de lb si lit romana, diriginte, care ne verifica unghiile lunea si batistutele pana intr-a 12-a :))), cand aveam oja daca nu lunea ? ne trimetea acas de tot pe ziua aia. Fugeam la cab medical dupa acetona, ma intorceam la ora cum ca nu aveau asistentele, chiar nu aveau, si ma puneam la loc. cand chiuleam dadeam declaratii, cu subsemnata, unde si de ce….si puncte scazute la purtare! intr-a 12 aveam 8 la purtare. Asta am fost
culmea, dupa cativa ani m-am ocupat o vreme cu o tipografie :))) unde-mi placea sa-mi petrec din timp
Dar n-aş fi crezut că ai fost aşa de „depravată“.
Tocmai m a anuntat o colega de clasa ca a murit dirigu de lb si lit romana in accident de masina ieri-alaltaieri la 72-73 de ani
Dumnezeu să-l odihnească!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Eu am facut ” meditatii ” cu narcisistul si sadicul de tata, inginer electrotehnic cu facultatea facuta pe timpul lui Ceasca ( adica ” mult mai grea decat ce fac tinerii din ziua de azi ” ). Efectiv plangeam cu caietul in fata, iar el tipa la mine ca sunt proasta, iar asta timp de vreo….mai bine de 8 ani, ca m-a luat in primire de prin clasa a 4-a, si dupa m-a ” meditat ” pe perioada liceului ( de filologie, dar am facut matematica pana in clasa a 10-a, daca nu ma insel, sau a 11-a ). Iar dupa ce am terminat anul asta facultatea – master de studii culturale cu 9.83 – am avut parte de cea mai de rahat experienta din viata mea, in care mi-a explicat el frumos ca viitorul meu este total pierdut pentru ca am facut filologia chiar daca el ” mi-a spus ” sa fac politehnica, chiar daca ” m-a sustinut ” sa fac si ce mi-a placut mie. Nasol e ca, atunci cand ai pe cineva ca el ca indrumator si parinte, cumva ajungi si tu sa crezi ca esti un ratat cu diploma de filo.
Îmi pare foarte rău că ai trecut prin asta, dar nu uita că alegerea ta e cea mai bună pentru tine.