Dimineaţa, pe la cinci, îl auzeam cum se ridică, trosnindu-şi şalele, din pat. „Aoleu!“, zicea de fiecare dată şi tot aşa când se-aşeza-n pat, invariabil lovindu-şi-l de lada studioului.
– Un’ te duci, îl întrebam sărind şi eu din pat.
– La pâine, tată.
– Mă iei?
– Maria, îmbrac-o repede, c-o iau cu mine.
Şi porneam amândoi. Mă ţinea mereu de mână, dar nu strâns. Era un fel de-nfăşurare a mâinilor, nu legare. Nu m-a făcut niciodată să mă simt nepoata lui, adică nu m-a speriat niciodată cu posesive. Dar m-a lăsat mereu să ştiu că el este bunicul meu. Al meu. Copiilor chiar trebuie să le dai libertatea siguranţei.
După ce luam pâine de la Murgu, verificam amândoi cum s-a trezit societatea: veselă ori învrăjbită. Şi luam la rând toate magazinele, numai să salutăm oamenii. Nu, înainte de asta, duceam pâinea şi pe noi doi acasă, iar bunica ne dădea să mâncăm ouă de raţe leşeşti, ouă moi, cu brânză cumpărată tot de noi de la nea Gogiu şi cu roşii pe care le culegeam numai eu din vrej. Mai erau câteva, că venise toamna chiar în ziua asta de v-o spun. Că mai vine şi de nicăieri toamna, neanunţată adică. Bunicul meu îi spunea rubricii meteo „Starea lemnelor“ începând de prin octombrie.
Şi, după ce mâncam, plecam amândoi să vedem ce mai face lumea pe la stradă. Ne opream şi vorbeam cu fiecare. Că doar la ţară toţi se cunosc, nu? Adică vorbea el, că eu doar zâmbeam şi notam în gând. Când ne-ntorceam din verificările noastre de puls de lume, îi imitam pe toţi, în ticurile lor. Acum îmi dau seama că niciodată nu mi-a predat atenţia către oameni cu vorbe, dar vorbele n-au atât de multe puteri, nu.
Şi ne-ntâlnim pe la zece cu nea Costel de la farmacie, un domn înalt, fin şi brunet, cu o cultură şi un umor pe care-aveam să le aflu mult mai târziu, când m-am împrietenit ca lianele cu fata lui cea mare, Ramona. În ziua aia, aveam doar aproape patru ani şi-o rochiţă ungurească. Răsplata mea pentru că-nvăţasem încă de la un an poezia „Muma lui Ştefan cel Mare“ atât în româneşte, cât şi în ungureşte. Şi eram tare mândră de mine, le recitam cu pieptul ca de struţ, iar la aplauze fugeam. Cred c-am avut, de pe urma lor, vreo patru costume. Care pocneau toate pe mine, că eram grasă ca Buddha când era copil, vorba Ancăi.
Ne oprim, eu şi bunicul, să vorbim cu nea Costel:
– Nea Florică, n-o dai p-asta mică la grădiniţă?
– N-o dau, Costele.
– Păi, de ce? Că are vârsta.
– O avea-o, nu zic nu, da’ n-are greutatea, mă.
:)))
Deh, cu o singură şi dezagreabilă excepţie, când am avut 50 de kile şi voia toată lumea să mă interneze, că păream pe moarte, niciodată „n-am avut greutatea“.
:)) scumpica foc
Te joci?
Ah, sa-nteleg ca io acuma tre” sa bag laude? Io-te ca n-o fac, na! Nu-mi plac oole de rata, ca nu-mi plac. Dar iubesc viata la tara, linistea, imi place sa iau pulsul strazii, la tara sau la oras, nu conteaza. Stii ca-mi plce sa merg pe strada, sa intru-n magazine, sa schimb o vorba-doua cu oamenii? Merg pe strada si le zambesc oamenilor. Sa stii ca rar ma-njura cate unul, iar posete-n freza n-am primit niciodata. Adesea mi se-ntoarce zambetul . Iar cand ma simt plina de tupeu, mai dau si buna ziua :D. Si mi se raspunde, de cele mai multe ori cu zambet. Iar cam in 40-50 % din cazuri, oamenii se opresc si stam de vorba, desi nu ne cunoastem. Asta la mine acasa, la Galati .
Gina, fericito!
:))) pe la cate kile sa dadeau copii la gradi’ la voi?
Apropo:
Cand fac ratele mele oua, ti le trimit cu mare drag si pun si-o paine de casa
Aşa, fă-ţi pomeni.
eu în schimb am fost ponderală,peste greutate la 14 ani arătam a 19 ani,la 17 ani aveam 69 kg.de aceea am început de pe la 13 ani să plec la Casele de Cultură la dans,în fiecare joi,sîmbătă și duminică,ca să slăbesc ! Desigur eram și la clasele de dans popular și modern ! La 18 ani puteam să plec în Germania cu ansamblul de dans,dar partenerul meu de dans,unul zis Beldiman,mi-a spus că el va rămîne acolo…eu nu am vrut,de ce ? Făceam și cursuri de limbi străine,franceza,germana și engleza…nu mi-a plăcut o iotă germana și nici de el ! Peste ani după ce-am făcut copii măricei cu soțul meu,am emigrat în SUA !
Ei lasati dna Seva, ca acu la 63 de primaveri aratati ca la 40. Nui bine sa fiti prea zlaba……….. Dna Gina, io am avut o prietena din Galati. Locuia imediat langa faleza pe unde ii capitania
Si io am avut 1 vecin Beldiman, dna Seva. Era ovrei
Acuma araTATI THOCMAI BINE, DNA aNA. pE GUSTU MEU
Dna Ana, az a venit Vali cu tacsiul sa ma ia dela servici, ca am masina bulita. La intrebat pe sofer daca ma ia si pe mine, tot atat o costa, adica 12 lei. Soferu a zis ca tot 12 lei. Credeti ca a insinuat soferu ca nu valorez nica ?
Nu, doar fu drăguţ.
Chiar tu eşti în fotografie?
Eu, Manu.
Erati blonda. Si fimea ii blonda, mai mult pe dilauntru…
Dna Manu, sunteti blonda pe dinafara, ca pe dilauntru se vede ca nu sunteti. Si io is blond, dar mai mult pe interior, dupa cum se vede
Dna Ana, dv. dimineata nu sunteti blonda pe dilauntru inainte de a bea cafeaua ? Io is…
Tampit cane mai am. Am ascuns sticla de votchii in cusca lui si nataraul ia puso la picioare lu nevastamea. Nu cumpara nimeni 1 dulau ? E cuminte , ca deja e mort…
Şi câinele?! Cremenalule!
Mai bine nu omoram siameza, aia nu facea asfel de nelegiuri…
Dna Seva, dv. trageti pe goarna cate 1 paar de uischi ? Ca americanii beau uischi…
Dv. dna Manu sorbiti delicat dinytrun paar cu vermut ?
Aveam 1 coleg in armata care se spala pe picioare dimineata, nu seara, in schimb facea bae la cap zilnic. Intamplator, dar numai intaplator era din Brasov…
Posibil ca tacsu si masa sa nu fi fost din Bv. Nas vrea so supar pe dna Petronella…
Dna Petronela, stiati ca stra strabunicu dv. a fost rotar de meserie. Numwele de famelie sau dat pe timpu lu Cuza, care derivau din porecle s-au din meseria pe kre o practika…
Aaaa, aicea nui rub. dnei Rotar. ..
Areo gura buna de pupat, dna Rotar ! E pe locu doi dupa dna Ana…
Si dra Nora are gurita thocmai buna de pupu…
Bunicii…dragi fiinte inventate de viata asta. De multe ori, cei mai darzi profesori, deveniti fara voia lor centru vietii noastre…Slava Domnului ca exista bunicii…din patru, mai am una bucata pe care o pretuiesc so pun pe un piedestal, nu prea mare….sa pot ajunge la ea sa o imbratisez cu dor si drag.
:)))) Ceee dragalasa ! Si fetita, si rochita !