Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Socolari cu Petra

La stelărie

Iul 14, 2015
Pescuit Acsinte

Scopul pupă mijloacele

Iul 10, 2015
Acsinte liceu

Săru’ mâna şi chiar nu mai contează ce!

Iul 09, 2015
Puloverul albastru

Puloverul albastru

Iul 06, 2015
Copil Acsinte

Muşcă-mă frumos!

Iul 03, 2015
Narcis Pop

O midă, două mide

Iul 02, 2015
Nea Ilie Acsinte

Sarea pământului

Load more

La stelărie

Arte de Ana Barton / 24 iulie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

E şi-un loc, dar e şi-o stare. Iar asta, a doua, îţi face loc să speri c-ai mai putea-o găsi şi în altă parte, dacă nu chiar s-o faci cu mânurile tale şi-ale celor în care crezi. Aşa, ca pe bucuriile cele mai mari, pe care nu le-ndrăzneşti de unul singur, ci vin ca viiturile sufleteşti, din preabuna alăturare.

Am plecat la drum lung ştiind doar că va fi plăcut ce vom găsi. Cunoşteam doi oameni, prietenii noştri, mai bătuserăm drumuri frumoase-mpreună în ultima vreme: Constanţa şi Iaşi. Acum ne aşteptau Timişoara, ştiută numai după nume, şi Socolari, necunoscutul care-avea să ni se-ntrupeze cumva. Şi oamenii acelor locuri, neştiuţi cu toţii după chip, nădăjduiţi după asemănare.

POP_8188

Cu Petronela Rotar, după lansarea cărţilor noastre, la castanul cu bufniţe

După nouă ore şi jumătate de drum şi-o noapte mai mult nedormită înainte, am ajuns la castanul cu bufniţe. Se cheamă Casa Artelor şi e-n centrul vechi al Timişoarei. Acolo am şezut două zile, acolo am fost oaspeţi şi gazde pentru nişte oameni şi unor oameni care ştiu să se dăruiască fără umbră de teamă că s-ar împuţina din asta.

De-acolo am plecat în satul Variaş, să ne-arate Hartwig Ochsenfeld locurile naşterii şi creşterii sale, să ne spună poveştile alor lui, să bem căldură cu apă la birtul de lângă părăsita gară. Să trăim o bucată de istorie despre care nu ştiam nimic.

POP_8247

Cu Hartwig Ochsenfeld, la Variaş

În aceeaşi seară, în alt sat am ajuns. La Covaci, în paie, unde-am cântat şi-am dansat la primul meu concert Nightlosers. O feerie cu muzicieni desăvârşiţi şi deja prieteni iubiţi. A, şi cu piscină prealabilă, binevenită ca mana.

POP_8324 (2)

Cu Elisabeth Ochsenfeld, la Covaci

Şi-a venit ziua a treia, cu vipia ei bănăţeană. Porneam spre Socolari, un sat despre care Elisabeth ne spusese că-i unul de artişti şi că acolo, în Casa FIKL, ne vom lansa cărţile. În drum, ne-am oprit la Oraviţa, la Teatrul „Mihai Eminescu“, cel mai vechi din ţară, pentru conferinţa Adrianei Babeţi – „Peripatetica. Forme şi structuri“ –, o scriitoare pe care o admir şi pe care mult mi-am dorit să o ascult şi să o cunosc.

De-acolo, drum întins, vorba vine, că-i foarte şerpuit, spre Socolari. Drum ars de soare şi pândit de arbuşti pe margini. O ţară a mea pe care n-o cunoşteam. Cu un sân de drum îmbrăcat de un copac cu miez de lumină şi de aer.

POP_8494

Şi-am ajuns, trecând prin frumosa Ilidia, la Socolari. La Marina, amfitrioana noastră, femeia care ne-a făcut să trăim expresia „Casa mea e casa ta“. Care ne-a arătat cum se construieşte practic un vis. Şi cum să fii o mamă-soare. Am mai învăţat de la Marina că fiecare casă are un nume. Pe a ei o cheamă Thea, ca pe mama de care îi este atât de dor.

Lansarea? Nici nu ştiu dacă e cel mai bun cuvânt. Aş numi-o „întregirea de la Gyuri“. De pe dealul lui, al lui Gheorghe Fikl. Acolo, trecând printr-un pârâu, ne-am adunat în jurul lemnelor care s-au făcut foc mai târziu. Acolo am citit de pe o scară veche, acolo am mâncat covrigi cu roşii, ardei şi urdă, la cea mai frumoasă masă din lume, creată, nu doar făcută, de Elisabeth. Aşa cum tot acest vis este creaţia ei, a unei femei-artist, cu stele-n ochi şi dragoste-n poala de aur, nesfârşită. Elisabeth mi-a arătat că stelăria, când iubeşti, eşti chiar tu.

Elisabeth si Gyuri

Elisabeth Ochsenfeld şi Gyuri Fikl

Stăteam pe scara aia cu Petronela şi mă gândeam că ochii ăia cu care văd lumea aia sunt ochii cu care visez că trăiesc. Că nu poate fi chiar atât de frumos, în fine, că nu-mi poate fi mie atât de frumos. Cine sunt eu, să mi se dea aşa ceva?

Socolari cu Petra

Cu Petronela Rotar, la Socolari, Casa FIKL

De vorbit, am putut vorbi cu oamenii la câteva ore bune după ce-am citit. Când m-am sălbăticit şi eu stelelor care-au căzut peste noi în bătătură la Gyuri, în noaptea cea mai aproape de viaţă dintre toate nedormirile. Aia în care noi, oamenii-mănunchi, am fost totuna cu stelele. În care am fost toţi stelărie.

Foto: Narcis Pop

Alte creierisme:

  • Omul care mânca lumeaOmul care mânca lumea
  • A + A = LOVEA + A = LOVE
  • A fost odată, ca de atâtea ori…A fost odată, ca de atâtea ori…
  • Transfuzie de scenăTransfuzie de scenă
  • Cine pe cine doareCine pe cine doare
Facebook165
Twitter0
Google+0
LinkedIn1
Pinterest0
Tags: Elisabeth Ochsenfeld, Gheorghe Fikl, lansare de carte, narcis Pop, Petronela Rotar, Socolari, Timisoara

6 comentarii

  1. Irina / 24 iulie 2015

    Excelent titlu, dar mai presus de orice eu am vazut dupa fetzica ta ca erai manunchi de lumina. Iar bucuria mea fu atat de mare.

    Reply
    • Ana Barton / 24 iulie 2015

      Irina, mulţumesc. A fost peste cuvinte. :)

      Reply
  2. Seva Tudose / 27 iulie 2015

    ca de obicei eu te iubesc,frumoaso !

    Reply
    • Ana Barton / 27 iulie 2015

      Seva, mi-e dor de tine. :)

      Reply
  3. Nora / 27 iulie 2015

    Frumusețării!

    Reply
    • Ana Barton / 27 iulie 2015

      Da, soro. ;)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.