Aşa, nu sta-n calea mea, că prăpăd fac! Sunt sănătoasă, mă rog, nu m-am mai căutat de multă vreme, dar nu ştiu să am ceva grav, urâtă nu-s şi nici tâmpită. Dimpotrivă. Dar nu dau doi bani pe mine. Nu mă cred în stare de nimic şi numai cine n-are chef nu mă poate face să sufăr, da? În rest, e deschis zi şi noapte la mine, dacă vrei să mă calci în picioare.
Hai, că-ţi spun eu, frumoaso: eşti proastă. E, lasă, nu te grăbi să te vexezi, mizez pe faptul că ştii la fel de bine ca mine ce-i aia prostie emoţională, nu te subestimez. E craterul ăla-n care te-arunci singură. Ştiu, ştiu, nu fără ajutor consistent cel puţin dintr-o parte, dar decizia de a sări-n groapă tot a ta este.
Te-oi gândi că eşti deja sătulă de literatura motivaţională care ţi-o fi picat în mână de-a lungul vremii şi mai vin şi eu să te upgradez. Păi, să-ţi spun: eu nu vin să te mângâi pe cap şi nici să te consolez. Eu vin să te scutur şi să-ţi dau vreo două, pe unde doare mai tare. Mai eşti? Bine, asta-nseamnă că n-ai murit, ci doar te zvârcoleşti în propria ciorbă autootrăvită.
Foto: Narcis Pop
Vrei atenţia vreunui bărbat şi, în schimb, primeşti firimituri uscate? Ai ales prost. Bărbatul care te iubeşte doarme pe preş, clar? Cum ai dormi şi tu pe-al lui, că nu-i concurs de orgolii cu premii-n kile de praz. Aşadar, lasă-l. A, e greu, depinzi, poate chiar şi financiar? Mişcă-te şi schimbă asta. Normal că e greu, dar nu imposibil. Dacă nu dai tu doi lei pe tine, n-o să dea nici dracu’. Iar asta nu-i valabilă numai emoţionalmente. Nu te mai jeli, că nu faci decât să te-afunzi. Plângi şi tu niţel, desfă şi flaconul cu săruri, zbate-te un pic, da’ nu-ţi permite să te dezintegrezi. Dacă ai impertinenţa să te deprimi, n-o să mai ai cu ce să ieşi din asta, că n-o să te mai găseşti.
Serviciul e de tot rahatul? Caută altul. Prin toate mijloacele care-ţi vin în minte. Evident, nu stă nimeni la colţ de stradă c-o tipsie de argint plină de joburi aburinde, toate pentru tine, numa’ să-ţi alegi. Dar nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu eşti în stare. Ăla e drumul pierzaniei. Uite, eu, care sunt infinit mai proastă decât tine, m-am gândit aşa: contează ce spun numai cei pe care, la rându-mi, îi apreciez. Dacă mă laudă un imbecil, e semn rău.
Gata. Nu te mai ţin mult. Ştii ce te rog eu? Să nu cazi din tine. Împrejur, fă din când în când câte o curăţenie generală. Dar mai des decât la sărbătorile mari, cu cruce roşie. Vezi şi tu care-i raportul beneficii/riscuri, care-s pagubele/câştigurile şi bagă un aspirator zdravăn. Şi nu lăsa pe nimeni, oricât de drag şi de apropiat, să se poarte cu tine de ca şi cum singura ta valoare ar fi aia de-ntrebuinţare. Şi, hai, gata cu suferinţa, ridică-te şi umblă!
Ceati vut sa ziceti cu asta, dna Ana : “”Serviciul e de tot rahatul”? Si tu Brutus …
Deh, Ioane…
Cine eacu sa se dedea la serviciul mieu ? Cinei mai infinit prost decat mine ?
Imi dati cu maiul incp, draghe si scumpe doamna si la urma imi ziceti sa ma ridic sisa umblu. Mersi !
Spune-mi, Narcis, cum să surprinzi atâta tristeţe dincolo de chip?
Eram supărată, Manu. Îngrijorată mai degrabă. Cu găleata.
Daca ma credeti, mi-e mila de dna Udrea. Parca mai mult de mama ei…
Ude mie comentu dna Ana ? Scrisesem mult si cu rost…
N-am găsit nică, Raj.
Ceva irepetabil…
Io mai intai scriu si dupa aia gandesc…
draga Raj, esti adorabil, esti prototipul uman nealterat de atâtea nusefacuri
Vai tu Ana,trebuie să fi mai bărbată ! Pui prea multe la suflet !
Uite eu sufăr trupește,sunt 2 săptămâni de când am căzut,noroc că nu s-a fracturat nimic dar am o entorsă la genunchiul drept și doare al naibi !
aceste medicamente îmi deranjează stomacul ca apoi iau pastile ptr. stomac…nu pot să dorm noaptea și trebuie să iau somnifer ! acu-i 2:30 dimineața…
și mie foame,mă duc să halesc o banană !
Şi mie mi-e foame, Seva. Nu mâncai decât o gogoaşă mică.
Când n-oi mai pune la suflet, oi fi moartă, sis. Şi n-oi mai avea ce pune.
Ană, tu strigi primăvară prin toți porii în depeșa ta și iaca, s-a auzit până aici la mine Bune gânduri, curajos planul, timpul- numai bun de pus în aplicare! Așa adăuga, dacă permiți, câteva mărunțișuri care ajută la stările de futui mă-sa-așa nu se mai poate, după cum urmează: schimbă postul de radio obișnuit, cu altul, muzica din mașină- cu alta, scoate haine nepurtate de mult și încearcă-le, ascunde sub preș memoria și poza, mirosul și vocea celui de-i sortit să se topească din cale. Schimbă coafura, pune ceasul la mâna ailaltă, schimbă voicemail-ul și ringtone-ul la telefon, schimbă yala la intrare și, mai mult decât toate, păstrează tot ce ți-am zis pentru tine.
Oricine altcineva, e altcineva. Poți să-i spui, nu ai cum să-i impui. Drive-ul în viață e foarte diferit și între frați, darămite între prieteni. Tu vezi de cale, că ești pe drumul ăla bun despre care am mai vorbit.
(apropos, Prospect mă pune la încercare, mă simt ca piatra-n teaca praștiei, cănd izbită de mirosul gutuilor secolului XIX, când plastifiată-n secolul XXI. E normal, așa-i? )
Mulţumesc, Magda, textul nu e confesiunea mea, ci o scuturătură pentru cine are nevoie. Şi excelent completat practic de tine.
Da, e normal aşa.