Aromânii nu au cuvinte-evantai pentru emoţiile simple, profunde şi clare. Nu au prea multe sinonimii şi nici evanescenţe. Sunt abrupţi. Ei nu te pot îmbrobodi fiindcă nu le permite limba. E săracă, ar spune unii. E minunată, îţi voi spune eu. E dreaptă şi cinstită, fără sulimanuri.
Foto: Irina Ionescu-Homoriceanu
În limba asta, iubit se spune vrut. Scurt şi simplu. Iubita este vrută. Fără echivoc. Ca un rut.
Vrutlu a meu, iubitul meu…
Omul cat traieste invata. Asta este cel mai frumos lucru invatat azi. Multumesc!
Aşa am simţit şi eu, Alina, când l-am aflat.
Foarte, foarte mișto muchiile astea ale limbii.
Nora,
oare cum se numeste filmu ala ca am uitat?
Nu hiu faimos ama hiu armân (Nu sunt faimos, dar sunt aromân)
Haristo!
Da. Filmul lui Toma Enache.
tu calci pe inimă la fiecare pas
iar urmele de inimioare lăsate pe zăpadă,te dezavantajează,ești f.ușor de identificat,cine mai are așa cizmulițe,decît Ana ?
Seva, mi-e dor de tine.
UC, se cheamă ”Nu sunt faimos, dar sunt armân”. Da, știu – cu plăcere!
Ce de duble sensuri mișto se pot împleti cu acel ”vrut”!
Ex: ”Vrutul meu cel drag!”, sau ”Ce mult te-am vrut!”… ”Te-am vrut numai eu”…. eheeee….
Valeria, romantică făptură!
multu Valeria :*
Farserotii, spre deosebire de ceilalti armâni, spun chiar “vrutu”, fara L.
Mulţumesc, Cristi.