Iertarea nepăcatelor

Ştii, nici mie nu mi-e tocmai moale să-mi iau întrebările la întrebări. Dar poate că e timpul alb al plecării din insulele mici. Vrei să ne folosim de nişte cuvinte-picături, alea pe care le găsim în văl? Vezi, te-ai gândit deja la Anaïs, dar să ştii că eu n-am vrut. Bine, pentru că tot a venit vorba, nu trec peste asta de ca şi cum n-ar fi fost nimic şi niciodată şi-ţi spun, deşi nu-mi vine prea uşor, că am încercat de nu mai ştiu câte ori să-i înlocuiesc vorbele, dar n-am putut vreodată. Sufla Mistralul. Era ca un văl între mine şi viaţă, între mine şi bucurie.Până la urmă, nici nu ştiu dacă astea sunt toate cuvintele, dar nu mă îndoiesc de urma reavănă a muşcăturii. Când mi-e dor, mi-e frică. Şi ţie. Recunoaştem?

Eu te întreb acum dacă ai mâncat vreodată lemn. Nu dacă ai şi înghiţit, doar dacă ai mestecat uitând. Nu-ţi spun că mi-am dat seama de la început, însă pentru că nu pot să nu gust lemnul care-mi ajunge între degete, am ştiut la un moment dat că are el ceva în carne care te face să uiţi de tinele secundei şi te poartă. Ar fi frumos, ba chiar poetic, nu?, să mă apuc acum să-ţi spun povestea omului-copac. Ne-am simţi bine şi eu, şi tu. Am şi zâmbi pe ici, pe colo. Dar nu. Azi te iau cu mine, să fim doar vidre. Şi eu, şi tu. Să roadem lemnul neadormirii. Vrei?

Iartă-mă, te întrerup puţin, dar mă tem că uit: când pleci, să nu fugi. Strânge-te bine între mâini şi du-te unde vrei, dar cu tot cu tine. Nu te uita pe vreundeva. Poţi, nu?

Vrei să nu fim azi înţelepţi ca şerpii şi nici curaţi ca porumbeii? Şi, în cinstit schimb, să fim uzi, cu ochi rotunzi şi conştienţi de dinţi ca vidrele? Ai dat să te întorci. Nu e chiar nimic. Gândeşte-te numai de ce nu ţi-e moale-n apă şi nici în blană. Nu-mi spune mie, tu să te lămureşti. Aş vrea să mergem împreună înot. Cu lemne-n guri. Da, lemne mari, mustind de greutatea lor dulceagă şi cu cerbicia înmuiată toată, până la os. Oase de lemn. Nu-ţi sună bine, nu-i aşa? Nici n-are cum, că tu vrei să le găseşti măduva moale. Dar ne-am vorbit noi că plecăm în expediţii? Zi tu, că eu nu-mi amintesc. De ce nu spui nimic?

 

Foto: Narcis Pop

Vezi, de-aia politeţea e otravă între noi. Că nu mă contrazici. Nu-mi spui de insule şi de cuvintele cele mai mici. Te plimbi prin tine şi-mi faci mie daruri. Îmi dai târcoale. Asta pentru că ţi-ai făcut religie din logică. De-aia. Guşti puţin iconoclasm? Nu. Bine. Spune-mi, ce faci cu toată dreptatea aia pe care o ai? Sigur, e simplu: nu-ţi mai e dor, nu-ţi mai e frică. Da, numai că poate fi aşa într-o altă lume, nu în asta. Şi vezi c-am zis alta, nu ailaltă. Ca să fim bine înţeleşi. Şi suntem, nu?

Aşază-te. În tine nu e loc. Nu de plimbare. Dacă-ţi închipui că ar fi, te ia cu ameţeli. Când simţi că nu-i deloc, te strânge-a sufocare. Gustă măcar un pic din lemn. Şi ţie-ţi plac marginile?

Sigur, e vina mea. Numai a mea. Şi nici măcar nu este cea mai mare. Mă laşi să-ţi spun că ai la-ncheieturile degetelor toate cele vrute şi nefăcute, cele bine-simţite şi aruncate-n nedreaptă chibzuinţă? Mai iei şi darul cel grecesc al spaimei de ridicol? Tu ştii cât te-a costat. Eu o să mă prefac de tot neştiutoare, ca să-ţi fie aer când te temi de apă. Şi ca să fiu cu tine.

Îţi pun la gât colan din lemne ude. Cu peruzele. Să ţi se-ntoarcă-n ochi. Închidem sau deschidem cămara mumei zmeilor? Azi, da, că viscoleşte dinăuntru. Mâine crăpăm uşa puţin. Şi mâine suntem vidre. Dar numai dacă vrei. Vino şi pune-ţi capul frumos în poala de postav şi iartă-te, hai, iartă-te pentru toate nefărădelegile la care întreagă lipsă de îndrăzneală ai avut. Şi mestecă încet. Înghite. Nu e aşa că-i bun? Dă-mi mie capătul, ca să ai spor.

Ştii ce-am vrut eu, de fapt? Nu, n-am vrut să te supăr. Doar un pic de tensiune, împotriva resemnării. Ca să nu-ţi mai fie recele moale. Să nu te mai împaci cu spiralele de frig. Cu şpanul dintre atrii, din vertebre şi din umeri. Să-ţi spun că frica de durere e mai mare. Da, mult mai mare decât însăşi durerea toată. Ce să ţi se întâmple, dacă nu vrei să vrei, să ceri, să iei? Nimicul sec, de fier căzut. Rămas. Rostogolit în carne şi prea departe-nfipt.

Te-ntorci la tine?

Te mai vrei?

Fragment din volumul Prospect de femeie, Herg Benet Publishers, 2014.