Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
1 (4)

Hei, Hamlet! Da, tu, tu…

Noi 14, 2017
Țară ca aici

Vreau o țară ca aici

Noi 07, 2017
romulus_boicu_cto-4525

Atrocități încântătoare

Oct 30, 2017
Colectiv

Undevaii

Oct 29, 2017
Rada by Moisin

Adolescent, adică nici mic, nici mare

Oct 17, 2017
Acsinte fetiță

#metoo

Oct 03, 2017
1

A fost odată, ca de atâtea ori…

Load more

Hei, Hamlet! Da, tu, tu…

Arte de Ana Barton / 2 decembrie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

„Vremea e scoasă din țâțâni.

Ce blestem

Că eu m-am născut

Ca s-o întrem.“ – William Shakespeare

Și noi trăim acum acut ce trăia Shakespeare în vremea lui pentru că lumea noastră se schimbă cu repeziciune și radical în timpul vieții noastre și cu ea ne schimbăm și noi. De fapt, noi înșine suntem schimbarea. Antoaneta Cojocaru a creat spectacolul „Hamlet și noi“, în care spectatorul simte că joacă pe parcursul celor trei ore, că este unul dintre „noi“, că nu există un „ei“, că nu are cum să se sustragă lumii care se desfășoară în el, nu doar în fața lui. E un spectacol amețitor în care ai sentimentul că fiecare este fiecare. De fapt, Antoaneta te pune în scenă pe tine, spectatorule, ba nu, n-am zis bine fiindcă tu ești actor, nu spectator. Și nu te-ntreabă, dar nici nu te forțează, ci-ți deschide-n față o scenă ca un templu în care întâi intri și apoi îți dai seama că ai intrat.

1 (1)

„După ce am pus bazele Laboratorului de Noapte de la Bulandra, cu Arlechino moare? și Pescărușul, a venit multă lume din branșă spre noi, cu dorința de a lucra cu noi în felul acesta. Printre altele, am primit o propunere de a ține un curs de actorie cu neprofesioniști. Și, deși inițial nu mai făcusem asta și nu vedeam legătura, am descoperit niște suflete extraordinare de care m-am atașat. Nici măcar nu a fost vorba despre actorie în curs, ci despre artă în general și despre drumul interior. Cursul s-a ținut timp de trei ani, apoi a venit următoarea etapă, să construim un spectacol. Și cum le vorbisem despre Shakespeare și Hamlet, mi s-a părut un text potrivit cu ei și cu întregul context social de la noi. Am extins echipa și spre U.N.A.T.C., am ținut un masterclass de câteva luni, la care s-au înscris studenți de acolo (care știam că suferă că se întâlnesc tot mai rar cu făcători de teatru și de lipsa de contexte concrete), am căutat să armonizez lumile, între timp au apărut și absolvenți care și-au dorit această întâlnire cu mine și, în primăvară, cu toții am început să construim această golgotă. De mult aveam în plan să fac ceva pentru actorii foarte tineri, de care se plânge toată lumea, dar în care nu se investește serios neapărat. Știam ce greu mi-a fost mie la început, iar în timp au venit mulți spre mine, cerându-mi ajutorul. Și cred că e esențial să dai ceva mai departe, dacă ești într-un punct în care poți să o faci, nu să te îngropi în secrete despre meserie. Planul era să jucăm acest spectacol în case istorice sau de patrimoniu. Tocmai pentru că mi se părea că ei au nevoie e un context nou, pe de o parte, și pe de altă parte asocierea aceasta dntre istoric și nou sprjiinea demersul. Apoi, s-au alăturat câțiva factori de sprijin, Ministerul Culturii, Bulandra, unde am repetat și care ne-a sprijinit cu luminile spectacolului, Casă Regală, care a acordat Înaltul Patronaj spectacolelor de la Bulandra, T.V.R. Laboratorul de Artă este compus din cei cu care am început cursul inițial și care și-au schimbat viețile și care au și produs spectacolul acesta, pentru prima oară în viață lor“, spune Antoaneta Cojocaru.

1 (4)

Spectacolul se joacă în clădiri de patrimoniu tocmai pentru a atrage atenția asupra faptului că suntem responsabili pentru starea în care se află acestea, cum suntem responsabili pentru starea în care se află întreaga societate. Eu l-am văzut la Palatul Șuțu – Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București. Sunt două distribuții, în sensul în care aceiași actori joacă în fiecare dintre ele roluri diferite, ceea ce îi face pe acești tineri actori să fie atât de împreună pe scenă încât devin unul singur. Inserturile video proiectate pe un ecran din spate și discursul Regelui Mihai întăresc până la osmoză acest împreună.

„Distribuția arată așa, pentru că ne-am adunat mai mulți decât era nevoie. Și cum îmi plăcea de toți, am hotărât să facem mai multe distribuții pentru rolurile fixe, și, în timp ce unii le joacă, ceilalți să poată juca alte personaje. Astfel, contactul lor cu scena și cu spectacolul e mai profund, mai amplu și mai performant. Adrian Ciobanu și eu jucăm alături de ei tocmai ca un gest de încredere și de suport. Desigur că era mult mai simplu să jucăm rolurile dificile noi, dar nu despre asta era vorba, ci, dimpotrivă, acestea să le joace ei, iar noi pe cele de suport. Am lucrat în general după metoda profesorului meu, Ion Cojar, dar în același timp am ținut un workshop amplu pe mișcare, de care nu beneficiaseră până acum, au avut sprijn muzical, am căutat să le arăt cât mai multe materiale cu spectacole din afară, care arată foare diferit de ce e la noi“, continuă Antoaneta.

Acest spectacol este dincolo de „îmi place“, de „nu-mi place“, acest spectacol te primește în el fără să te forțeze, fără să te invite explicit. Nu te cheamă, pur și simplu ți se oferă. Iar tu intri, trăiești și te transformi din „eu“ în „noi“, înțelegând cu inima, nu cu mintea cum se transformă lumea cu un om, doi, trei, treizeci, trei sute, trei mii, treizeci de mii, trei sute de mii, milioane… „Noi-ul din Hamlet este tocmai o trimitere la această experiență atât de bogată, revelatoare, care ne-a transformat pe toți. Desigur, ea a plecat de la textul lui Shakespeare. Acum, când mă uit în urmă, înțeleg pentru a nu știu câta oară asta: cu oameni care cred se pot face multe… totul, de fapt. Probabil e inutil să adaug că pe mine mă interesează teatrul ca artă, nu ca entertainment sau ca zonă de consum.“ 

Foto: Crăița Niga

Alte creierisme:

  • O gură de zbor, SașaO gură de zbor, Sașa
  • Marea noastră, care nu ești în ceruri…Marea noastră, care nu ești în ceruri…
  • „Voiam să scap de amintirea unei seninătăți prea dureroase“„Voiam să scap de amintirea unei seninătăți prea dureroase“
  • O gură de dansO gură de dans
  • Efectul omului asupra omuluiEfectul omului asupra omului
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: Antoaneta Cojocaru, dans, emotie, Hamlet si noi, Laboratorul de arta, Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti, muzica, Shakespeare, societate, Spectacol, teatru

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.