„V-ar fi plăcut să trăiți într-o altă epocă?“ Am auzit de câteva ori întrebarea asta și de fiecare dată mi s-a făcut frică. Nu, n-aș fi vrut să trăiesc într-o altă epocă, mă bucur enorm că trăiesc în asta, așa cum e ea. N-aș fi vrut în niciun caz să fiu femeie în altă epocă. Singura mea valoare ar fi fost aceea de întrebuințare.
Vedem adesea fotografii, gravuri, picturi cu femei din alte timpuri. Frumoase, îmbrăcate în rochii spectaculoase, cu coafuri ca niște sculpturi în păr, cu bijuterii superbe. Unele țin în brațe o vulpe, o hermelină, o zibelină, în fine, ce-aveau prin… curte. Femei bogate, nobile. Cele sărace apar și ele, dar arareori cineva care te-ntreabă dac-ai fi vrut să trăiești într-o altă epocă se gândește la sclave, la servitoare, la țărăncile care munceau pământul. Bogatele sunt cele care aprind imaginația și dau cep inspirației.
Femeile astea erau ființe umane tranzacționate de familii la bursa căsătoriilor. N-aveau voie să aibă sentimente și nici păreri. Care-avea era dezmoștenită sau aruncată într-o mănăstire. Odată căsătorite, deveneau proprietățile soților. Da, aveau servitori, nu spălau podele, nu jumuleau rațele și nu jupuiau iepurii vânați de bărbații lor, dar în afara rolului de obiect de decor nu aveau altul. Rolul ăsta se numea pompos „stăpâna casei“, adică femeia avea dreptul să le spună servitorilor ce să facă. Mă rog, mai ales servitoarelor, că de servitori se ocupa bărbatul, deh, treburi bărbătești, o femeie nu se pricepe. Sigur, aveau obligația să nască. Dacă nu asigurau moștenitor puteau fi repudiate și arareori nu erau. Familiile în care ele se născuseră erau distruse de o atare dezonoare. Dacă mai aveau o biată sau două la rând, de măritat, pe ele n-aveau cum să aspire să le mărite „bine“ odată ce fata cea mare le făcuse vreun pocinog.
Foto: Costică Acsinte
Astea sunt femeile după ale căror outfituri oftăm noi, cele-mbrăcate-n blugi, astăzi. O să-mi spuneți că au existat și excepții, că au fost femei care au schimbat granițele imperiilor. Au fost, dar asta a depins numai de importanța pe care le-au dat-o, contextual, niște bărbați. Dacă nu le-o dădeau, ele rămâneau să mângâie vulpi în tablouri minunate și să trăiască în castele-închisoare. A, și să vadă cum fiicele lor aveau să ducă fix aceeași viață dependentă ca a lor.
Apariția burgheziei n-a schimbat la început mare lucru fiindcă burghezii își doreau să le semene aristocraților, îi copiau cu fidelitate, chiar dacă erau priviți de sus, având bani, dar nu și sânge-albastru. Fiicele burghezilor reușeau uneori să intre în familiile nobile, dar cu ce sacrificii! Soțiile burghezilor aveau același statut de întreținute. Îmbrăcate, încălțate frumos.
Lucrurile au început să se schimbe atunci când femeile care lucrau cot la cot cu bărbații în fabrici n-au mai suportat să fie plătite mai prost ca ei pentru aceeași muncă. Au ieșit în stradă, era deja secolul XX, la început, și-au cerut salarii mai bune, program de lucru mai scurt și drept de vot. Noi, femeile de azi, ne naștem cu dreptul de vot în scutece. Aflăm, când creștem, că-l avem, dar nu mai trebuie să luptăm pentru el. Nouă, astăzi, ni se pare strigător la cer să fim discriminate salarial pentru că suntem femei, e o aberație. Aberație era și atunci, numai că a fost nevoie de lupta unor femei și a unor bărbați, da, că n-au luptat doar femeile pentru drepturile femeilor, pentru ca noi să punem azi degetul pe discriminare.
Sărbătorim în fiecare an, pe 8 martie, lupta pentru drepturile femeilor, dar puțini dintre noi știu asta. Știm că e ziua femeii, că e ziua mamei. Da, comuniștii i-au dat acestei zile aceste semnificații. Mamele noastre au trăit zeci de ani cu această convingere. Noi, când eram copii, le făceam felicitări frumoase, scrise și pictate de noi înșine, de 8 martie. Și le scriam poezii pe ele. Așa am crescut și nu văd ce-ar fi rău în asta. Aflăm lucruri noi în fiecare zi, aflăm și de 8 martie, și despre 8 martie, dar putem să-i lăsăm bucuroși acestei zile și semnificația de zi a mamei. Nici nu mă pot gândi cum ar fi un 8 martie fără s-o sun pe mama, să-i mulțumesc și să-i urez. De la ea am învățat și ce vreau, și ce nu vreau ca femeie. La mulți ani, mamă! Te iubesc.
Femeile inca sunt platite mai putin decat barbatii. Cel putin in SUA. 70 cents on 1$. De aceea azi femeile fac greva. Pay-equality. Gender-equality.
La multi ani! Sa fiti iubita si rasfatata in fiecare zi!
Mulțumesc.
Eiii ! Dv. aveti sange albastru, dna Ana, stiti sa va purtati cu motarlanii. Doar asa imi explic ca, ieri cand mi-a cazut proteza, mi-ati bagato in gura cu mana dv. , ca si cum miar fi cazut ochelarii. Dnu Becali ar fi calcat pe ea si ar fi facut ha, ha, ha, hi, hi, hi. Asta-i sebirea intre aristrocrati si burghezi. Sarumana ! La multi ani mamei dumneavoastra !
osebirea, nu sebirea.
Da, da, albastru spre mov, Raj. Să vezi când mi-o cădea mie proteza. Pe tine mă bazez.
Scoci, corega rezolva totu,dna Ana. Mam laudat la dna Petronella ca neam intalnit. A zis ei ash !
Am văzut, mi-a trimis mesajul tău.
“Scris adanc!”Cata dreptate ai.Sa fii fericita,alaturi de mama ta.Respect,Ana!!
La inceput nu m-a dat pe spate tema asta cu doamnele de odinioara, insa de multa vreme chiar ma atrage subiectul. Sunt tare curioasa cum arata bunica, strabunica, cum erau vremurile de odinioara si cladirile vechi ce dadeau farmec orasului.