Veniserăm de la mare şi nu ne-am dus acasă, am zis să ne oprim direct la Târgovişte, la părinţi. Voiam şi să mă tund, apa sărată, soarele şi briza îmi ferfeniţiseră părul.
Mama mi-a spus că mă duce ea şi că voi fi foarte mulţumită. Am încredere de când mă ştiu în tot ce spune mama. Am pornit amândouă, c-a vrut să stea cu mine cât mă tund. Cumva, m-a dus de mână.
Pe drum, m-a-ntrebat cum ne-a fost la mare, a luat-o, într-un fel, dinspre mărunte. Şi-am ajuns, înainte de prima traversare de bulevard, la cum ne este mie şi bărbatului meu unul cu altul.
I-am spus că ne-nţelegem bine, râdem tot timpul, că ne place să mâncăm aceleaşi lucruri – chestiune a cărei importanţă am înţeles-o, iată, cam târzior –, că iubim să vorbim unul cu altul, că ne armonizăm, ce să mai. Şi că mi-e linişte şi lumină cu el.
„Mă bucur că ţi-e bine, că vă e bine unul cu altul, mamă, că nu aveţi o relaţie ascuţită, e bine să fie bine, cum să nu fie? Dar eu altceva vreau să ştiu: eşti fericită? Că astea toate de mi le-ai spus pot face o viaţă să fie searbăd de bună, dar fericirea nu se pune cap la cap din petice, mamă. Ea este din minunile alea nefăcute de mâna omului, iar liniştile şi armoniile astea doar o-ntreţin. Ştii tu, cam cum face crema de faţă cu lăptişor de matcă.“
Mi-au dat lacrimile, dar le-am ascuns sub lentilele verzi. Mi s-a părut că niciodată nu-mi vorbise ea aşa de limpede despre cât de mult depinde lumina ei de om împăcat de fericirea mea. Între om şi mama lui sunt clipe de apropiere la fel amniotică precum cea a dinaintelui ieşirii.
Aseară, am avut musafiri. Doi tineri. Că pe prietena noastră, Irina, n-o mai ţinem de musafir. Am mâncat toţi, eu cu băiatul, un tânăr de vreo 25 de ani, aşezându-ne pe jos, pe nişte perne.
A luat o lingură de salată şi-a zis: „Doamne! N-am mai mâncat aşa ceva de când trăia bunica mea.“
Am înţeles străfulger că eu gătesc aşa cum o făcea bunica mea, de dorul ei. Şi că, deşi am multe reţete de la mama, le fac mai rar. Acum ştiu şi de ce. Ca să le simt, să le trăiesc atunci când merg la ea pentru că gustul mâinilor mamei e mama toată.
inainte de-a iesi pe coclauri, m-am dus la ai mei azi mama de colo ca mi- a facut o surpriza. ce? ghiceste! nu stiu, mie-mi plac surprizele. Ha! Ridica capacu, crema de zahar aaaars :)) LMA!
Uraaaaaaaaaaa!
înţeleaptă mama ta. Şi eu sunt din Târgovişte
http://www.bookishstyle.ro/
I-auzi! Poate ne vedem, că am de gând să lansez şi cea de-a doua carte la Târgovişte.
Intru pe blogul tău şi dau direct de Amado. Pe urmă, de Adameşteanu şi Auster. Îmi place blogul tău, îmi placi tu.
Mulţumesc pentru aprecieri Sunt din Târgovişte dar de vreo 10 ani stau în Bucureşti. Oricum o să urmăresc când e lansarea, poate fac cumva şi ajung.
Lasă, atunci ne putem întâlni în Bucureşti.
Uite, sâmbătă, 14 martie, de la ora 17:00, citesc la Serile Sinapsa, str. Bibescu Vodă nr. 19.