Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
TAB_Si veni barbatul la femeie10

Câți oameni încap în doi oameni?

Sep 25, 2017
Serafim

Și serafimii sar garduri

Sep 19, 2017
Copil cu carte

De ce mi-e frică de manualul unic

Sep 15, 2017
Femei Acsinte (1)

Femei pe care nu le uit

Sep 09, 2017
Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Sep 03, 2017
Răsărit

Umbra străinilor

Aug 25, 2017
Țara moartă

Cum nu ne pasă

Load more

Câți oameni încap în doi oameni?

Arte de Ana Barton / 28 septembrie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers.

Bagajul fiecăruia dintre noi devine la un moment dat, pe la vârsta la care ceilalți așteaptă de la noi să fim maturi, iar noi chiar suntem convinși că suntem, mult mai greu decât noi înșine. Când spunem „trag de mine“, tragem, de fapt, de bagajul ăla atât de greu, că abia îl mai putem căra. Uneori, nici nu mai putem, așa că stăm lângă el cuminți, ca un câine lângă stăpânul său pe care nu-l iubește, dar stăpânul ăla este cel care totuși îl hrănește. Stăm și scormonim în bagaj, doar-doar om găsi ceva nutritiv pe-acolo. Sau măcar hidratant.

TAB_Si veni barbatul la femeie10

„Și veni bărbatul la femeie“ este numele piesei scrise de Semion Zlotnikov, transformate în spectacolul cu același nume, regizat de Bogdan Budeș și interpretat de Mihaela Sîrbu și de Lucian Pavel, la Teatrul de Artă București, în colaborare cu Teatrul Fără Frontiere.

Sunt două personaje care nu doar că stăpânesc scena, dar vin și peste tine și, asta e, te prind cu garda jos. Mi-a venit de câteva ori să mă ridic și să mă duc să-i salvez. Alea au fost momentele în care am râs cel mai tare. Nici pe mine nu m-a salvat nimeni când am fost în pielea fiecăruia dintre ei. Cine te poate salva de tine?

Dina și Victor sunt doi oameni atât de sătui de inadecvările lor sentimentale încât acceptă să se cunoască printr-o întâlnire aranjată de doi prieteni comuni. Și fiecare se aduce pe sine la întâlnirea aia, un amestec de duioșie, prejudecăți, frică, neîncredere, durere, dezamăgire, speranță, viteza luminii – răbdarea de a-l cunoaște pe celălalt în profunzime nu mai există, doar dorința de a arde etape pe care în alte dăți le-ai trăit ca la carte, dar asta n-a ajutat la absolut nimic. Și-atunci, de ce să nu fii nebun din prima?

TAB_Si veni barbatul la femeie9

Râzi aproape tot timpul la spectacolul ăsta, râzi până dai peste tine, mai tușești, îți mai dau lacrimile, te mai uiți la personaje și ai impresia că cineva îți face poze fără voia ta, te sperii pentru că le semeni nepermis de mult, dar nu te mai temi de ridicol. Pentru că, la un moment dat, după ce s-au dus naibii toate speranțele, ridicolul e singurul care te salvează. Te vindecă de orgoliu și te lasă și pe tine să te trăiești, cu posibilitatea enormă de a te-nvăța și cum să-i lași și pe alții să trăiască. Nu-ți iese repede, iar asta te enervează, pentru că te-ai săturat inclusiv de propria răbdare, dar până la urmă îți iese.

Deci, câți oameni încap în doi oameni? Ei, bine, toți oamenii care ai fost, ești și o să fii. Și nici nu știi de care dintre ei e cazul să te sperii mai tare. Dar poate a venit vremea să nu te mai sperii, poate e timpul să te porți ca pe cea mai iubită rochie sau cămașă fiindcă, la capăt, tot cu tine rămâi. Și cu cine te mai poate. Nu te teme, vor fi foarte puțini sau poate numai unul singur.

Foto: Dan Andrei

Alte creierisme:

  • Atrocități încântătoareAtrocități încântătoare
  • Cine pe cine doareCine pe cine doare
  • Tu chiar crezi că Alice e (doar) personaj? Tu chiar crezi că Alice e (doar) personaj?
  • Vârsta până la care ai voie să iubeștiVârsta până la care ai voie să iubești
  • A fost odată, ca de atâtea ori…A fost odată, ca de atâtea ori…
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: barbat, Bogdan Budes, dragoste, familie, femeie, Lucian Pavel, Mihaela Sîrbu, prejudecati, rani, Semion Zlotnikov, sentimente, Si veni barbatul la femeie, Spectacol, speranta, Teatrul de Arta Bucuresti

2 comentarii

  1. Madalina Negrea / 29 septembrie 2017

    De la un share pe facebook, al unei cronici de teatru, am ajuns sa va citesc tot blogul! A fost emotionanta aceasta calatorie, aceasta aventura impreuna. De la cuvintele aspre ale bunicii, la suprarealismul ludic al bunicului povestea a mers mai departe, a crescut precum Fat Frumos, a nascut multe vise si a reusit sa aiba “caracter” si sa umple de bucurie “incomensurabila” ochi si suflete.
    Acum ma voi duce la Humanitas, sa iau cartea si sa vad ce se intampla acolo, pe “Pervazul lui…”. Dar inainte, vreau sa-i multumesc fratelui dv. pentru cadoul pe care vi l-a facu. Si lui Dumnezeu, ca, la imparteala harului, in loc sa puna cu picatura, ca de obicei, intr-o fericitia zi de 13 decembrie a varsat tot paharul :)

    Reply
    • Ana Barton / 29 septembrie 2017

      Vă mulțumesc mult pentru cuvinte, mi-au făcut foarte bine. Citeam aseară că ele, cuvintele, sunt ca razele X: dacă sunt bune, nu există stavilă în calea lor. :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Moș Nicolae
  • Mă românesc pe zi ce trece
  • Pere târzii
  • Nu-mi supăra friptura cu lacrimile tale
  • Revoluție

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Ana Barton în Moș Nicolae
  • Victor în Moș Nicolae
  • Cristina în Moș Nicolae
  • Ana Barton în Moș Nicolae
  • Mihaela în Moș Nicolae

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2019 (2)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (9)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2019 by Ana Barton.