Am găsit de dimineață în mesagerie câteva cuvinte ale unui om care-mi spunea, fără să se refere la ceva anume, că, dacă ne mobilizăm toți, o să reușim. Imediat mi-am dat seama la ce se referea, toți suntem zguduiți în zilele astea de ceea ce am numit „crima de la Motru“. Deși i-am fi putut spune, fără să greșim, „o crimă de la noi“. I-am răspuns omului că alcoolul face ravagii printre noi și, da, este necesară o campanie serioasă pe tema asta. Bineînțeles, și una antiviolență este obligatorie, nu doar necesară. Și poate ar fi bine ca, în locul manualelor de educație fizică și de dirigenție, să se introducă o materie care să se numească „Educație de viață privată și socială“. Da, cu manual cu tot. Unde să învețe copiii cum ne purtăm unii cu alții în familie și ce înseamnă să fii civilizat în societate. „Educația civică“ să rămână în programă, materia asta nouă ar i-ar fi complementară, nu concurentă.
Bem, batem, omorâm. Bem mult, batem mult, omorâm mult. Alcoolul e pâinea noastră cea de toate zilele. Veți zice fiecare dintre cei care citiți cuvintele astea „Bine, dar nu eu, de ce tot spui noi?“. Da, nici eu, nici tu, nici dumneavoastră. Numai că noi, cei care nu bem sau bem foarte puțin și nu în fiecare zi, ci din când în când, unii doar la sărbători și la aniversări, suntem puțini, foarte puțini. Ați citit cu toții statistici care spun că oamenii sunt mai dependenți de alcool cu cât sunt mai săraci și mai puțin educați. Sigur, aici îmi veți da exemplele foarte educaților, ale artiștilor celebri care și-au distrus viețile sau chiar au murit din cauza alcoolului. Așa este, alcoolismul, despre care specialiștii spun că este o consecință a unor tulburări emoționale, ca orice dependență, de altfel, se manifestă și la săraci, și la bogați, și la analfabeți, și la „preaalfabetizați“. Așa cum o fac toate tulburările emoționale și cele mentale. Numai că-n mediile paupere și lipsite de educație alcoolismul este cu mult mai prezent. Copiii își văd părinții bând, trăiesc în mediul ăla, cu „valorile“ alea, așa că alcoolul se lipește de ei încă de foarte tineri ca marca de scrisoare.
Foto: Costică Acsinte
Poate că unii nu beau, însă violența asociată mediilor zdravăn alcoolizate este „educația“ care li se dă din pruncie. Când îi enervează cineva, sar să bată. De cele mai multe ori, nu apără nimic. Bat și omoară pentru c-au fost înjurați de mamă, de exemplu, sau pentru c-au fost priviți într-un fel care nu le-a plăcut. „S-a uitat urât la mine.“ Sunt, cum se spune, „provocați“. De alții ca ei, de femei, de copii. Lumea-ntreagă e o imensă provocare pentru alcoolul din sângele lor sau pentru violența care le-a otrăvit sângele. Ori pentru amândouă, combinația e de multe ori mortală. Pentru victime, bineînțeles.
Sunt și femei care beau și care fac scandal. Sunt femei care beau și își bat copiii, care îi neglijează și care îi omoară. Dacă ambii părinți beau, viețile copiilor sunt coșmaruri. Din care, nu, nu-i scoate nimeni pentru că nimănui nu-i pasă. Dacă supraviețuiesc, cei mai mulți dintre acei copii traumatizați ajung la fel ca părinții lor sau mai rău.
Și nimeni nu face nimic. Toată lumea se ferește și se bucură că nu e atinsă de ororile astea. Cei care le îndură nu spun nimic. Dacă fac parte dintr-un mediu „bun“, se rușinează cu problemele familiei lor, nu vor să se facă de râs. Și oricum știu foarte bine că nimănui nu-i pasă. Cum e vorba aia? „Fiecare să-și vadă de casa lui.“ Și oamenii mor lângă noi. La asta contribuie masiv autoritățile, care de cele mai multe ori arată că nu le pasă de om, de oameni. Că oamenii sunt doar vii sau morți în statistici. Iar cei din jurul acestor familii cu probleme de alcool și violență s-au abrutizat, și-au închis ochii, și-au astupat urechile, „nu se bagă“. Se tem și că agresiunea se va extinde asupra lor și a familiilor lor, dar nici nu au pic de încredere că autoritățile vor rezolva ceva în afară de a scrie niște hârtii că au luat cunoștință de situație. Iar ei rămân acolo, lângă agresori.
Alcoolul face ravagii , e prezent din ce in ce mai mult in vietile romanilor . Pe masura ce oamenii devin mai saraci consuma din ce in ce mai mult alcool . Am sa povestesc un lucru de mine vazut . Am copilarit intr-o comuna langa Pitesti pe un varf de deal cu un peisaj ca in basme . Oamenii locului erau toti oameni de isprava , gospodari desavarsiti, in toata comuna daca se gaseau 2,3 care erau “taraie brau ” cum spunea bunica . Dupa ’89 incet incet lumea satului s-a stricat … tinerii nu au mai gasit locuri de munca pentru ca industria din oras s-a cam desfiintat, multi din cei care erau angajati au ramas fara locuri de munca , au inceput furtisagurile prin comuna, scandalurile, delasarea , consumul masiv de alcool… Au cazut in patima asta barbati si femei deopotriva ! M-a marcat o familie , ruda din partea bunicii , o familie etalon in viata satului , oameni la o varsta respectabila cu o casa si o gospodarie frumoasa , cu copii educati plecati la casele lor .. La un moment dat unul din fii, cel care nu era casatorit desi avea spre 40 de ani a ramas fara serviciu si a venit acasa la parinti .. au inceput sa bea seara la poarta si cu alti vecini , azi un pahar , maine doua … pana a cazut toata familia in patima asta de s-a ales praful .Au murit rand pe rand incheindu-si viata atat de urat si de trist …Cand merg in supermarket ma uit in cosurile oamenilor si ma ingrozesc ! 2 paini , o bucata de salam si o sticla de vodca , o punga de cartofi , carnati si 4 peturi cu bere … Suntem intr-un dezastru total din punct de vede educational, moral, emotional ! E nevoie de programe , de legislatie , corect si strict aplicate , de implicare civica , altfel vom ajunge o jungla !
Da, Marina, asta cred și eu.
Am trăit tot ce spui, de asta scriu deseori despre violenţă şi alcoolism. E un iad. Şi cred că nu e vina oamenilor, în orăşelul meu mic de provincie erau, de ex, vreo 3 fabrici mari, toţi lucrau acolo. S-au închis, au fost duse spre faliment mai bine spus, deşi una dintre ele era etalon european de calitate, oamenii au rămas pe drumuri şi, aşa cum spune Marina mai sus, bărbaţii s-au apucat de băut. Că n-aveau ce face, dimineaţa se trezeau, se uitau în zare, din zare nu le venea nici un răspuns, ieşeau în oraş ca să se-ntâlnească unii cu alţii, azi o bere, maine alta, în câţiva ani orăşelul s-a scufundat în alcoolism, violenţă. Sărăcia era deja, ea stă la baza nenumăratelor depresii. Oamenii în sine nu-s vinovaţi, noi, societatea, da.
Da. Sărăcia, lipsa de educație și alcoolismul reprezintă triada distrugerii.