Născui vorba asta, aproapeghid, pentru că n-am cum cuprinde toate habitudinile de comportament în reţea. Ca să ştiţi că nici n-am pretenţia c-aş putea.
Laicu’
Ăsta funcţionează ca-n viaţa reală. Cu ipocrizia aferentă. Cu eltitismul ubernişat. Cu furia. Cu mila. Cu aproximarea. Ei, aici avem ceva de vorbit. Arareori ai posibilitatea să dai un laic din rărunchi. De obicei, când o faci, pui acolo şi-un comentariu, că simţi laicu’ insuficient. N-are destulă putere. Şi chiar n-are. Însă, cel mai adesea, îţi place o parte din postarea pe care o lăicuieşti. Şi, dacă n-ai vreme să şi spui care parte, apeşi butonul şi mergi mai departe. Dar mai sunt şi laicurile care se traduc aşa: te-am văzut, mulţumesc pentru comentariu, ai putea aprofunda chestiunea, lasă-mă dracului în pace!
Comentariul
Ăsta, tot ca-n viaţă, e de varii feluri: da, sunt de acord, uite că mai erau ceva nuanţe acolo, eu cred altceva, nu te pot suferi, vreau să fiu văzut, doresc importanţă, mă plictisesc, îmi place să trollez, am draci pe mine, orice-ai posta e un rahat fiindcă am convingerea că eu n-am ce ai tu, deşi habar n-am cum stau lucrurile, că una-i postarea, alta-i viaţa, te perii, că poate mă bagi în seamă, te parazitez, că mă vede şi pe mine lumea şi poate-mi iese ceva, încerc să te seduc, încerc să te atac, încerc să te insult, să-ţi aduc oarecare prejudicii de imagine, lumea-i proastă toată, numai eu sunt deştept şi izolat ca Insula Paştelui ş.a.m.d.
Tăcerea
Nici tăcerile nu-s de-o mamă: mă mai uit pe feisbuc, dar puţin, sunt timid, nu comentez, prefer să citesc, îmi place să-i urmăresc pe unii, alţii, nu interacţionez, nu-mi place de tine nici în doze homeopatice, nu meriţi atenţia mea, nu suntem niciodată de acord, dar te păstrez în listă, să văd ce tâmpenii mai produci, fac studii de caz pe tema comportamentului feisbucăresc, caut să te imit, poate-mi iese şi mie ce-ţi iese ţie, te dispreţuiesc, am făcut o fixaţie pe tine, prin intermediul tău pot urmări activitatea unui prieten de-al tău care m-a exclus din listă, mi-e lene să apăs butoane etc.
………………………………………………………………………………………………..
(Loc de completat)
aham
da’ raj, raj oare cum gestioneaza fb? (lately iubesc intrebarile neasteptatoare de raspuns care nici nu il primesc)
Raj nu are feisbuc. Încă.
Laic = îmi ești simpatic cu toate ale tale… n-ai niciun laic, îți dau unul de încurajare,…. laicuri de complezență – ia d’aci ptr că știu că faci colecție… laicurile ”la schimb” – îți dau, îmi dai… laic din solidaritate – sunt alături de tine…
Tăcere = simt că nu ești deschis la alte opinii… m-ai dezamăgit, dar mai aștept, poate mă înșel… n-am găsit reciprocitate… nu mă regăsesc aici… ești fals, revino-ți… nu cunosc subiectul… ești agramat/prost/plicticos, dar te păstrez în listă ca să nu te ofensez… citezi siteuri de kko, ești penibil … ai și subiecte interesante, dar ești prea agresiv ptr gustul meu… sunt gelos… poate te simți și te retragi singur… din modestie/ self esteem scăzut/nesiguranță… nu mă bag în seamă aiurea…
Comentariu = hai, să ne simtem bine…
Unfollow = mă plictisești/agasezi temporar… postezi lucruri banale… m-am plictisit să-ți văd selfie-urile / cerșești laicuri… mă faci să mă jenez, mai bine să nu văd… limbaj vulgar predominant… impostură…
Am adăugat doar ce mi se părea că lipsește.
Cele de mai sus nu sunt ficțiune și au legătură cu realitatea în general (câteodată plutonier).
De postat aș mai posta, dar mă tem că s-o ’nopta.
Da, Valeria. Ca-n viață.
Era în enunț, m-am conformat, mă știi că sunt disciplinată.
Puțin spus.
‘nu-mi place de tine nici în doze homeopatice’ – strasnica formulare, am s-o tin minte
Da’ ce complexă-i definiția tăcerii, la femei, pe FB… Gata, nu mai vrem like-uri!
Sorin,
