Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Oua

Andabela mangalos!

Apr 19, 2014
Trei portocale

Trei portocale jertfă

Apr 18, 2014

Muierit şi panificaţie

Apr 17, 2014
A Goat team, Highland Park, Rochester, New York, 1900-1910

Săru’ mâna, nea Florică!

Apr 16, 2014
DSC09884

Mami are satâraş

Apr 15, 2014
_MG_8027

Să-ţi spun…

Apr 14, 2014
Perla

Aruncătorul de mărgăritare

Load more

Andabela mangalos!

Copilege de Ana Barton / 21 aprilie 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Nu mai ştiu câţi ani aveam, oricum, eram în primii ani de şcoală. Aşadar, la bunici, în vacanţă, aşa cum a fost toată viaţa aia. Cea mai mare şi mai frumoasă din câtă am avut. În sâmbăta Paştelui, am vrut să schimb locurile celor două imagini de pe peretele camerei cu glasvand. Una era o icoană cu Hristos, cealaltă era un… mandril. Bunicul meu îmi făcuse bucuria de-a-mi înrăma cu vreme-nainte maimuţa colorată şi de-a o pune pe perete, ce e drept, mai jos şi mai în dreapta faţă de icoană.

Şi cum am văzut eu că se mişcă toate prin casă şi prin curte la curăţenia de Paşte, m-am gândit să fac o modificare esenţială, aşa că am schimbat între ele reprezentările. Nimeni nu şi-a dat seama. Noaptea, venind noi de la Înviere, am văzut-o pe mătuşă-mea, Angela, închinându-se pe-ntuneric, cu evlavie, la mandril, mi-am dat seama mea mică de grozăvia cea mare, dar o vorbă n-am spus, gândind c-am să-ndrept lucrurile de dimineaţă.

Însă bunicul a văzut şi el şi mi-a făcut semn să tac, dar am râs amândoi pe înfundate. Apoi, pentru că n-aveam somn şi nici astâmpăr, ne-a luat pe noi, copiii, adică pe mine, pe frate-meu şi pe verişoare, Cristina şi Carmen, să ne spunem poveştile cele de alungat toate somnurile. Ceilalţi mari îşi aflaseră culcuşurile cele bune în cea mai frumoasă casă din toate lumile. Aceea-n care m-am născut.

Am trecut pe lângă masa cea mare din prăvălie, gătită frumos de doamnele casei, am văzut coşurile cu ouă, drobul, cozonacii şi pasca. Şi ne-am dus în odăiţe, unde el ne-a spus în noaptea aia că orice maşină poate zbura, dacă-i pui kerosen în rezervor . Şi-am crezut toţi, aşa cum credeam tot ce ne spunea bunicul şi-aşa cum aş crede şi azi, dacă aş mai putea să-l văd măcar pentru o clipă.

Oua

Şi-am adormit, visând automobile zburătoare, şi noi, şi el. De dimineaţă, am trecut din nou pe lângă masa cea frumoasă, văzând pe-un colţ al ei câteva coji colorate de ouă şi-o jumătate de felie de cozonac. Ba încă şi-o cafea neterminată. Mirată, că nimeni nu se-auzea încă trezit, am întrebat cine-ar fi putut mânca la masa noastră, dacă toţi dorm. Maica Domnului, tată, mi-a spus el şi l-am crezut, aşa cum l-aş crede şi azi, dacă mi-ar mai fi dat să-l pot îmbrăţişa măcar pentr-o secundă.

Omul ăsta n-a ştiut niciodată să ne sperie. Cu nimic. Ne spunea că toate se pot, că suntem frumoşi, că Dumnezeu umblă prin odăiţe desculţ, când dormim, ca să nu ne trezească. Aşa că Dumnezeul nostru a fost mereu bun şi foarte, dar foarte vesel. Iar asta cred şi azi, mai ales azi, şi n-am să mă opresc nicicând.

În dimineaţa aia de Paşte, nu ştiu de unde gând mi-a venit să-l întreb cum se spune pe ţigăneşte Hristos a înviat! şi Adevărat a înviat!. Iar el, ca-ntotdeauna, a părut că se gândeşte puţin, de teama vreunei lecţiuni incerte, şi mi-a răspuns mijind ochii, ca omul bucuros de exacta aducere-aminte: Cristos cocârlos! Şi tu răspunzi: Andabela mangalos! Hai, ia ziceţi şi voi acum şi-apoi duceţi-vă la mă-ta, la tac-tu şi la mă-ta mare şi spuneţi-le şi lor! 

Sigur că l-am crezut până dincolo de orice capăt care se poate, omeneşte, închipui, aşa cum l-aş fi crezut şi ieri, când, cu frate-meu fiind, ne-au tremurat vocile în timp ce amintirea asta a dat năvală peste noi şi ne-a vrut iar copii.

 

Alte creierisme:

  • Săru’ mâna, nea Florică!Săru’ mâna, nea Florică!
  • DudDud
  • Copilul meu, să nu-ți faci alți dumnezei în afară de mine și să nu te închini lorCopilul meu, să nu-ți faci alți dumnezei în afară de mine și să nu te închini lor
  • Salcâm pripitSalcâm pripit
  • Uite popa, nu e popa!Uite popa, nu e popa!
Facebook494
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: biserica, bucurie, bunic, bunica, copii, copilarie, credinta, familie, joaca, Paşte

13 comentarii

  1. Raj / 21 aprilie 2014

    Un bunic inimos, bun, bland, haios, pisicher, dna Ana. Dumnezeu sa-l odihneasca. Adevarat a inviat !

    Reply
    • Ana Barton / 21 aprilie 2014

      Aşa a fost, Raj, cum ziseşi tu.

      Adevărat, adevărat a înviat!

      Reply
  2. Nora / 21 aprilie 2014

    Ce frumos se coceau miracolele la voi, Ana. :)

    Reply
    • Ana Barton / 21 aprilie 2014

      O, da! Nu exista conceptul de tabu şi nici vreo manifestare a lui. :) Vezi, de-aia n-am cum să ies din dor. Că multe dintre adăugirile mele de adult au fost nişte alunecări din paradisul ăsta. Pe câte-o parte, m-am redresat, dar nu pe toate părţile. Încă mă scutur de neale mele. :)

      Reply
  3. biancas / 22 aprilie 2014

    Haha, la pensia aia aş fi venit şi eu. Salutări la Rada şi la domnul Raj.Pe tine te-am salutat deja. :-)

    Reply
    • Ana Barton / 22 aprilie 2014

      Şi noi pe domnia ta te pupăm sârguincios. :) Raj, vezi că Bianca-i prietena mea.

      Reply
  4. biancas / 22 aprilie 2014

    Am comentat aiurea! Mută comment-ul la postul cu leuşteanul, dacă poţi.Nu ştiu de ce mi-a apărut textul ăsta.

    Reply
    • Ana Barton / 22 aprilie 2014

      Nu ştiu, soro, să-l mut. :) Lasă, c-am priceput.

      Reply
  5. Liliana Angheluţă / 12 aprilie 2015

    Cristos cocârlos, Ana! M-ai luminat!

    Reply
  6. Ester Inn / 17 aprilie 2017

    Minunat scris!M-ai făcut sa plâng!

    Reply
    • Ana Barton / 18 aprilie 2017

      Mulțumesc. :)

      Reply
  7. Florin / 18 aprilie 2020

    Ce text frumos… Parcă e despre bunicul meu. :)

    Reply
    • Ana Barton / 27 aprilie 2020

      Mulțumesc. :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.