Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
15692833579_80e1d5f49f_z

Am zis bine, Titi?

Noi 24, 2016
ovidiu-moisin

Gustul mâinilor tale

Noi 12, 2016
img_5459

Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?

Oct 29, 2016
pop_8489unu

Moartea nu are preferințe sexuale

Oct 15, 2016
12299114_10153603879615081_5179384634051682135_n

Învățătoarea mea, dragostea mea. Am regăsit-o după 36 de ani, pe Facebook

Oct 13, 2016
bach

Bach, ‘re-ați ai dracu’!

Oct 11, 2016
te_poster_ro_oficial

Sunt cine m-am lăsat să fiu

Load more

Am zis bine, Titi?

Samizdat de Ana Barton / 29 noiembrie 2016
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Tanti Sofica se măritase de tânără cu nea Titi. La șaișpe ani, c-așa se luau oamenii pe vremea aia. Era o femeie frumoasă, cu părul roșu, cu dinți înalți, drepți și parcă mai mulți decât ai restului lumii. Când râdea, te cuprindea. Așa ziceau bărbații. Femeile ziceau că parcă te-nghite.

Tanti Sofica era croitoreasă. Știa să facă de toate, și simple, și complicate, dar pentru alea complicate i se dusese ei vestea, de veneau cocoanele cele mari să le facă rochii, turbane și corsete. Mare artistă era ea. Casa lor era caldă și veselă, parcă o țesuse femeia de la ușă până-n pod. Lemn și pânzeturi fine.

Nea Titi era contabil. Pleca devreme la birou, la prânz, venea, mânca, se-așeza un pic în pat, cu o carte. Pe la două, pleca iar la birou. La patru fix, încuia și venea acasă, unde stătea în fotoliul lui preferat până la cină, tot cu o carte. Tanti Sofica nu-l deranja niciodată. Cosea la mașină sau de mână și mai arunca din când în când un ochi spre omul ei. Tare mult îl mai iubea ea, cu cărțile lui cu tot.

15692833579_80e1d5f49f_z

Foto: Costică Acsinte

După ce mâncau amândoi de seară, nea Titi îi povestea ce-a citit în ziua aia. Tanti Sofica asculta atentă și zâmbea mic, mulțumită că are un bărbat care știe așa de multe și căruia-i plac lucrurile frumoase. Vorbea Titi al ei cum nu auzise ea pe nimeni, nici femeie, nici bărbat, oricâtă școală ar fi avut, ba chiar să fi fost și din vreo familie veche, boierească, ori din vreuna bogată, de negustori mari. Era fericită Sofica. E drept că nu de tot fiindcă nu le dăduse și lor Dumnezeu un copil, iar asta pe Titi îl amăra tare, îl făcea să se simtă nesigur pe el, nu destul bărbat. Știa ea, chiar dacă el nu spunea nimic. O femeie simte. Ca să-l bucure, Sofica învăța multe cuvinte de la el și căuta să-i arate asta de câte ori putea ea.

Și putea și când erau singuri, dar mai ales când aveau musafiri, sâmbăta seara aveau cel mai des, aproape în fiecare sâmbătă. Sofica făcea multe feluri de mâncare și cel puțin trei feluri de prăjituri, iar masa arăta ca o împărăteasă care se pregătește să se ducă la bal, atunci când soseau musafirii. Titi era tare mândru că nevasta lui era o gospodină desăvârșită, ba mai mult, o artistă nu numai la rochii, ci și la prăjiturile cu multe etaje și la sosurile albe. Era bucuros și mândru de nevasta lui și așa mai uita că nu au și ei măcar un copil.

La întâlnirile astea din casa lor, nea Titi juca bridge cu prietenii, cu bărbații adică, iar tanti Sofica stătea la o bârfă lungă cu soțiile prietenilor. Care nu erau prietenele ei, că vorbeau numai despre copii, greutăți, cât de nesuferiți sunt bărbații lor, cât de greu e traiul. Sofica se simțea mereu vinovată lângă ele. Ea n-avea copii, n-avea greutăți, ea muncea de dimineață până seara, cum făceau și ele, numai că seara, bărbatul ei îi spunea povești, n-o certa, cum făceau ceilalți bărbați. Iar ea nu era-ntreagă din cauza asta.

După bridge, femeile și bărbații se-adunau la un loc și vorbeau unii cu alții, puneau plăci la gramofon, mai și dansau câteodată. Nea Titi vorbea mult despre ce citea, iar prietenii lui, femei și bărbați, îl ascultau, doar era gazda, dar se vedea că nu-i interesează prea mult. După un sfert de oră, începeau să caște. Nea Titi observa și-l apuca din nimic un fel de bâlbâială. Atunci, intervenea tanti Sofica și spunea ea mici nimicuri, să-nveselească un pic atmosfera. Din când în când, strecura un cuvânt din ăla de-l găsise Titi prin cărțile lui, dar lumea făcea ochii mari, că nu-l știa. Unii îl și silabiseau pe mutește, din vârfurile buzelor. După ce arunca ea cuvântul necunoscut, se oprea puțin și-l căuta pe nea Titi din priviri. „Am zis bine, Titi?“, îl întreba mereu, apăsând pe fiecare dintre cuvintele întrebării, să le-audă și să le-nțeleagă bine toți.

Nea Titi închidea ochii, de satisfacție, surâdea și-o aproba cu mișcări lente ale capului, de sus în jos. Tanti Sofica îi zâmbea ramburs și nimeni n-a înțeles niciodată că secretul fericirii lor de familie fără copii era că ea îl valida pe el în timp ce, în public, îi cerea mereu lui s-o valideze pe ea. Nimeni dintre cei mari n-a-nțeles, dar unul dintre copii mi-a povestit mie, iar eu, ție.

Alte creierisme:

  • Fenomenul „Numai tu, Vasile“Fenomenul „Numai tu, Vasile“
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
  • Femeia care face foculFemeia care face focul
  • Copiii nu sunt proprietățiCopiii nu sunt proprietăți
  • Cei doi saciCei doi saci
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: barbat, casatorie, cuplu, dragoste, echilibru, familie, femeie, intuitie, relatie, viata

6 comentarii

  1. irina / 29 noiembrie 2016

    De n-ar fi reală, aş spune că e o poveste despre vieți frumoase! Astăzi, mă tem că totul se învârte în jurul acelui “eu “, căruia puțin îi mai pasă de cuvinte…

    Reply
    • Ana Barton / 29 noiembrie 2016

      Dar nu e reală, e complet invenția mea. :)

      Reply
      • ghita dragos / 29 noiembrie 2016

        Superb…

        Reply
      • irina / 5 decembrie 2016

        Atunci, trebuie să vă felicit !

        Reply
  2. Cristina / 4 februarie 2019

    Frumoasa poveste!

    Reply
    • Ana Barton / 5 februarie 2019

      Mulțumesc. :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Moș Nicolae
  • Mă românesc pe zi ce trece
  • Pere târzii
  • Nu-mi supăra friptura cu lacrimile tale
  • Revoluție

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Ana Barton în Moș Nicolae
  • Victor în Moș Nicolae
  • Cristina în Moș Nicolae
  • Ana Barton în Moș Nicolae
  • Mihaela în Moș Nicolae

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2019 (2)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (9)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2019 by Ana Barton.