Zeitatea supremă a cizmelor

- Bună ziua!
-’Trăiți!… (deja simțurile mele se acutizează…)
- Am o pereche de cizme, sunt foarte puțin tocite la un toc, merg mult pe jos și…
- Scoate marfa, șefule, să vedem despre ce vorbim.
(m-a întrerupt, m-a luat cu șefule… vrea să mă domine. Să fiu calm, dar să îi arăt cine e stăpânul, îmi zic în gând)
-Dacă nu m-ați întrerupe și dacă m-ați lăsa să termin fraza, ați înțelege ce m-a adus aici și mai ales ce doresc… îi spun eu, perfect autoritar.
- Haide, șefule, arată cizmele. Am treabă, mă caută mulți acum că vine toamna și e la treabă.
(Hait, îmi zic, din nou șefule. Te urăsc, nene, te urăsc. În plus, mi-ai dat de înțeles că ești ocupat, deși nu văd și alți clienți… asta înseamnă că vrei bani. Mulți bani… să fiu atent, îmi șoptesc)
- Uitați cizmele, aș vrea tocuri originale, din alea cu intarsii de lemn…
Le ia, se uită la ele, le examinează pe toate părțile, se scarpină în barbă și în creștet, observ o unghie la degetul mic (o fi pentru prenadez, îmi spun), din nou fețe, fețe, priviri dubioase spre cizmele mele. Mă simt ca la ginecolog și mă rog să fiu calm. Mă rog Dumnezeului cizmarilor să fie blând cu mine azi
- Mda, nasol! șoptește el universal…
Jur, mda-ul ăsta mi-a pătruns și până în ultima celulă a iubirii mele pentru cizmele personale. Am realizat pe loc cât de gravă e situația. Mă domină, îmi spun, mă domină și cizmele mele sunt bolnave. Spune-mi domnule mai repede ce e cu ele. Mai au vreo șansă cizmele mele dragi?… discut eu cu mine…
- Se vede că cine le-a fabricat era un amator. Ăia fabrică cizme de doi bani, dumneavoastră le stricați, iar eu trebuie să le repar. Și v-am spus că-s ocupat. Vine toamna, am clienți… !
Rămân perplex. Oare or mai avea vreo șansă cizmele mele? Invoc în gând zeitatea supremă a cizmelor, îi promit că voi fi mai bun, mai blând, că voi călca precum o felină, numai să nu îmi ia cizmele la el.

- Domnule, mai au vreo șansă?… întreb cu emoție și glas sfârșit
- Mda, te rezolv. E complicat, dar te rezolv, șefule. Pari băiat simpatic…
Răsuflu ușurat. Îmi vine să îl iau în brațe, să îi cer numărul de telefon, să îi trimit SMS de Crăciun. Îmi vine să-l sărut, să-i strâng umil mâna, deși unghia aia îmi dă fiori. În fine, fac orice pentru acest chirurg cizmar, astrofizician de tocuri, personalitatea care îmi va salva ciubotele.
- Mulțumesc! Cât mă costă?
- Cât să te coste. Cât face lucrarea, nimic în plus. Eu sunt cinstit. Un flec normal e 25 de lei. Aici avem o problemă de fabricație… deci 60, că ești băiat simpatic. Marci banu’ și le ai gata în două zile.
Sunt fericit. Cizmele mele vor trăi grație acestui Om. Promit, Doamne, să nu le mai încalț, nu merită această suferință. Poate, într-o zi, voi dormi chiar cu ele. Săracele, cât au mai suferit…
Achit jumate de sumă și ies fericit. Transpirat, dar fericit. Am fost în iadul cizmelor bolnave, dar m-am întors. Am biruit…
În urma mea, se aude glasul ascuțit, ca o unghie de deget mic:
- Șefu’, nu vreți bon fiscal, nu?
….
Iubesc meseriașii. Într-o zi, voi iubi și taximetriștii. Vreau Nirvana cu instalatorii!