Venea acasă obosit, mânca o felie de cozonac şi bea o cană mare, cu lapte. Se-aşeza-n pat şi, invariabil, îşi lovea ceafa de lada studioului. Bunică-mea-i zicea: „Ai grijă, Florică!”. Tot invariabil. Eu mă obişnuisem cu sunetul şi cu lovitura, într-un fel chiar le aşteptam. Bunicu-meu freca un pic locul bătut de-acum şi-şi găsea locul în aşternut.
„Vezi să nu stai pe inimă!”, mai spunea ea. Iar el se foia niţel şi-apoi se-ntorcea pe partea cealaltă. Dacă eram şi noi, copiii, prea obosiţi şi nu trebuia să-şi facă el norma de poveşti, adormea repede, că muncea mult omul ăsta.
Aşa c-am înţeles de mică faptul că nu-i bine să stai pe partea inimii când eşti în pat. Fie că dormi, fie că nu. Că se strică. Ce e drept, n-am întrebat niciodată de ce pentru că n-am pus niciodată la-ndoială ce-mi spuneau bunicii mei. Aşa am ajuns să cred că-n vechime punţile peste ape se făceau din şire de oi, alternate cu pântecele lor, ca să fie „una moale, una tare”. Era dintr-o poveste cu Păcală imaginea asta, dar mie mi s-a părut verosimilă.
Foto: Costică Acsinte
Şi, cum fac copiii, am băgat la cap şi n-am stat niciodată prea mult pe inimă. Să nu i se taseze vertebrele. Mi-amintesc c-aveam 17 ani şi m-a salvat de la un înec în râu un băiat care era poloist de performanţă. Nu i-a fost tocmai uşor pentru că eram într-un vârtej. A scos-o totuşi la capăt după un efort mare, iar când am ajuns la mal, ne-am tras sufletele un timp lung, îmbrăţişaţi. Ca orice supravieţuitori normal de uzi.
După ce-am asurzit de zguduitura inimilor care ne şi certau, dar se şi bucurau deodată, mi-am dat seama că nouă ne bubuie piepturile pe aceeaşi parte. M-am speriat aproape la fel de tare ca de apa repede de mai devreme. Şi altfelul tot necunoscut este şi la fel tulbură. Dar inimile noastre au putut face şi scandal, şi petrecere la unison doar pentru că a lui Mihai era pe partea dreaptă.
Mai departe, am dus-o pe-a mea la dentist când i-a mai sărit smalţul sau a avut nevoie de-un detartraj ori de vreo plombă sau reconstrucţie, dar şi la mecanicul auto când a fost caz de daună totală. Însă nici când era avariată nu m-am aşezat pe ea pentru că aşa-i spunea bunica bunicului, iar eu îmi cred crescătorii până peste dincolo.
Şi omul, şi inima lui au fiecare câte un spaţiu personal şi nu e bine să-l încalce niciunul dintre ei, să fie bună trăire fără amestecare. Între om şi inima lui mai este şi un timp. Dulce şi puţin. Atunci când sunt numai ei doi acasă. Oglindinţă. Adică oglindire în credinţă. Omu-n ea şi ea în om.
A, şi vezi pe unde umbli şi un’ te-aşezi. Să nu stai (cu curu’) pe (vreo altă) inimă.
foarte frumos!
Mulţumesc, Nicoleta.
Si io procedez idem , la fel, chiar identic asputeazice, cu osebirea ca imi lovesc invariabil nevasta, cand viu acasa obo si plin de nervi, respectiv de draci, nu lada studioului asa cum proce personagiu dv., dna Ana, sarumana, cantu usii, cerceveaua !
Ah, cerceveaua!
S0per ca vatz dat sama cai paca de 01.04.a.c., dna Ana ! Am glumit, io nu viu acasa niciodata obosit. In rest, tot ceea ceam narat ii puru adevar. Intr-1 timp veneam acasa obo, dar vremurile alea au trecut…
Eu încă mai ajung acasă. Mai mult târâş. Cât o mai dura şi asta.
Io 1 nu stau nicicand cu curu pio alta inima, dna Ana, doar pe cordu siamezei, caci aceasta se pituleste sub bulendre, sub perna si io nam de unde sa stiu ca dansa ii acolo. Mam invatat minte si nu ma mai asez cu poponetu decat pe gresie s-au pe parchet, dar nui convine nevestemii caci e nevoita sa mature zilnic gresia s-au parchetu, ca sa numi prafuesc turu nadragilor. Normal ca omu si inima au 1 spatiu al lor personal: inima, in cutia toracica, iar omu in locuinta propietate personal s-au inchiriata, e la mintea cucosului, dna Ana. Mie numi sari niciodata smalutu la dinte, ci doar mustaru, asadar nam treaba cu dentistu. Unii sau gandit sasi inveleasca dintii in aur ca sa nu le mai sara smaltu…
O dura pan ce votz lasa de beutura, dna Ana, sarumana si cele 3 matze adiacente !
Este ca vam lasat lata de uimire ? Cine va mai pupat dv. cerceveaua ? Sa numi ziceti ca omu dv. o face ! Nici macar de 8 Marte…
Cum sa faca inimile scandal, dna Ana ? Doar cavitatea bucala, ce naiba ! Gura, ca sa ma exprim mai popular. Ratu in cazu meu, na…
Botu, nu ratu, caci ratu e la porci…
Raj, sunt epuizată, futu-i. Tre’ să m-aşez şi s-o iau de la alt capăt, că altfel crăp.
Va rog sa nu crapati, dna Anuta, caci num i plac femeele crapate. Asezativa linistita, acesta fiiind 1 indemn deal Elenei Ceausecu, pe 22.dec. 89. Imi plac totusi calcaele mele crapate dela munca gradinii. Nica nui mai benga decat sa lucri gradina descult in parc, ca e siun film cu dnu Robert Redord, chestie care la inspirat paremise si pe Zaharia Stancu sa scrie 1 roman de fictiune adevarata…
Ma duc si la dna Petronella sai fac praf articolu, caci numi place de dansa ca prea are corpu lucrat si gura aia numa buna de pupat, dar totusi sa stiti cai pe locu II. Pe locu I sunteti dv. cu matzele dv. cu tot… Sarumana si nam cuvinte, Iohanis e presedinte !
Sarumana dra Nicoleta. Io salut cu mult aplomp pe cei ce scriu la dna Ana…
Pupaj, Raj.
* la irima este-un leac – cetera si omul drag *
https://www.youtube.com/watch?v=-uYkZhbCrGc
bunică-miu nu dormea niciodată pe burtă, că nu avea burtă. Mereu zicea că are scos juma’ de stomac de la ulcer. Era slab ca biscuitele-n dungă și dormea mereu cu căciula pe cap, indiferent dacă era iarnă sau vară. Și niciodată nu mă lăsa să-l pup, că zicea că el miroase a moarte. Ce rost are să pupe un copil pe moartea?
Ce om bun!
eh, era destul de controversat, dar în esență eu zic că da, era bun.
Aha ! Exact ca mine, cu izmana mea albastra, dra Rox, sarumana + ochii aia verzi ca marea ! Am par-cur-s (dispart in silabe asa cum vrea vreju meu !) comenturile si am constatat cu indulgenta ca unele minti nu-s deschise, iar cand lumea vede o minte mai deschisa , e domnu Gica Contra. Imi place la cap cum procedeaza dna Petronela cea focoasa ca le raspunde fara nervi. Ador omu nenervos care nu-si pune mintea cu ai nervosi. Iubesc la nebunie parerile diverse, ca asa s-a nascut democratia, dar a fi gica contra, e cu totul altceva. Nu as fi scris prezentele randuri daca n-as fi tras cu urechea luna trecuta, peste uluci , la o barfa dintre doi vecini. Gheorghita, 1 moldovean dintr-1 sat sarman din Vaslui, plecat de acasa de la varsta de 14 ani in lume, a vrut sa fie cineva in viata, a vrut sa-si ajute cei opt frati si a reusit. A lucrat la o fabrica, a facut generala si liceul la seral pe bune, a fost autodidact, a pus ban peste ban, a facut, a dres, dupa 90 a plecat in Serbia la munca, apoi odata cu intrarea in UE a muncit legal in tari serioase , ca Norvegia, Suedia, Austria, Germania, pe bani multi, chiar si cu lefuri de 3000 de euro, caci e sudor specialist in argon, a facut, a dres, a futut, treaba lui ce-a futut, si facut o casa mare si frumoasa, si-a maritat surorile, a avut grija de ai batrani, a dat bani si pentru ridicarea unei beserici in satu lui natal, a suportat operatia unui prunc din vecini nascut prenatal si a reusit in cele din urma sa-si atraga ura si disprretul unora pe motiv ca-i “”moldovean imputit””. Unul dintre acesti rautaciosi imi explica zilele trecute ca la randul lui a fost tratat cu dispret anul trecut de catre unii din Milano, unde a muncit el. I-am replicat ca milanezii aceia s-au purtat ca el insusi, cand facea referiri necuviincioase despre Gheorghe. La randul lui a spus ca””bine, bine, dar Gheorghe e moldovean”. M-am enervat la culme, caci si eu sunt moldovean dupa mama si am optat sa fiu 100 % moldovean in urma cu multi ani cand am vizitat Iasul. O frumusete de oameni, parfum fin si discret, nu mult asa cum se parfumeaza toapele noastre care-si zic vedete (unele, nu toate !). Uraciosul asta de care ziceam, antimoldovean, i-a lovit masina cea scumpa si noua a lui Gheorghe, cumparata cu bani munciti din greu, iar Gheorghe a ripostat cu-n zambet plin de bunatate (si eu ripostez cu-n zambet la chestii din astea, dar e mai mult ranjet), chestie care l-a umplut de nervi pe antigheorghe. I-am reprosat cherstia asta vecinului si a zis ca dal in pula mea (adica a lui) ca-i moldovean. De nervi mi s-au umplut ochii de lacrimi si el m-a intrebat ce am. N-am nimic, i-am zis eu, sunt lacrimi de moldovean 100 % ofensat. M-a intrebat daca glumesc si i-am zis ca nu. A abordat 1 zambet dispretuitor si l-am pocnit de a cazut secerat. S-au unit cei doi impotriva mea, au fost la politie, politistii au ascultat si varianta mea, m-au crezut si le-au sugerat celor doi sa-si retraga reclamatia, ca vor inchide si ei ochii la ceea ce fac cei doi fii ai lor proxeneti. Salvarea mea a fost ca seful politiei are o minte deschisa, fara nici1 fel de apropont la dna Petronela, ca sa nu zica antighiorghii ca o pup pe gurita aia frumoasa, chestie pe care mi-as dori-o, dar nu se face, ca poate are 1 iubit deschis la minte si care e posibil sa inteleaga ca pupatul si fututul virtual nu se pune….
apăi, măi, Raj. Eu te înțeleg și pe tine cu pălitura ta și pe vecinu’ Gheorghe cu zâmbetul lui. Numa’ că să știi că, deși mie tu-mi ești simpatic de mor, eu țin cu Gheorghe la faza asta. Nu e ușor să transformi invidia altuia în zâmbetul tău, dar odată ce ai reușit chestia asta se poate spune că ești pe drumul către mulțumire (că fericire e preamultspus). Da’ pe un om care te înjură în față nu-l poți răzgândi dacă-l pălești de-l lași lat. Ba chiar îl îndârjești. Dar dacă-i zâmbești cu bunul din tine cu siguranță-l derutezi și, dacă-i mai mișună ceva materie cenușie prin cap, îl mai pui și pe gânduri. Eu învățai lucrul ăsta de la Ana – frumoasă creatură pe de-a interiorulea, că eu nu mă uit la exterior, că nu e treaba mea.
Da sami bag pula in creerii mei ! Aicea nu-i la dna Petronela, ca sau luat careva de ea eri, in chestiunea cu articolu ei, cu Angelina Giolie si am pus la suflet, mam necajit si daca vreti sa stiti, as futeo pe dna Giolie asa cumu-i ea fara tate si trompe, na. Si ma cam doare drept la 1, 15 m. in fata pulii de parerea unora, sarumana si scuze dna Ana, ca si cu dv. am ganduri virtuale si sper ca aveti 1 iubi dashchis la cap si no sa va toace marunt, marunt….
sincer nici eu nu am fost de acord cu Petra la subiectu’ cu Jolie. Fiecare știe ce e-n sufletul ei când știe că are copii, soț și o viață frumoasă ce-o așteaptă, iar alternativa e un probabil cancer. Aș scoate (preventiv) și eu tot din mine numai să-mi văd copilul zâmbind la propria lui nuntă. Dar fiecare își asumă ce spune public, iar Petra se descurcă mai bine decât mulți dintre noi la capitolul ăsta. Nu trebuie musai să fii de acord cu toți oamenii pe care-i iubești, nu?
Cu dra Rox nam ganduri caci mai mult de 2 numere virtuale nu pot pentru ca sa trag…
O, da! Sau despre neputere.
In realitate fut de 2 X pe an, da` de la anu vreau so mai raresc si io….
Raj, darling, dar ce-i cu futerile astea frenetice pe capul tău?
Fraza mea preferată “Să nu stai (cu curu’) pe (vreo altă) inimă”. Nici că se putea spune mai bine
Scuze dna Ana, eram cu capu…
Lasă scuzele, bagă capu’.
mî inerveazî maxim Raj aista, el știi tăt, el ăi pisti tăt, pi tătii blogurilii șî mai șî scrii ghinii
.
Dar fiindca ii place Iasul il las sa ma irite in continuare, il si invidiez ca desi are munci agricole mereu , tot mereu sta si ziua pe net, cate ore are ziua lui?
……ce as fi vrut sa zic….au spus altii, asa ca nu pot sa repet…nu vreau sa fiu “plagiator da inimi”…totally agree with BOOKISH
Va pup pe toti astia de sus….fara sa ma / va calc pa inima