Începem şi noi o destandardizare mică? Aşa, în reacţiile verbale şi nonverbale. Ştiu, sună a generalizare. Aşadar, să punctualizăm.
Divorţezi şi tu, ca un om. Acu’, sigur că nu toată lumea divorţează, da’ nici să nu ne grăbim să credem că lumea aia care nu o face e toată bucuroasă că nu. Acordurile-s foarte fine-n locurile astea, iar prejudecăţile doar ne fac de râs. În ochii noştri, că aia-i cel mai rău. Restul lumii ne iartă mai uşor.
Şi-ndrăzneşti, pe când pui la ceaun divorţul, când eşti până-n epiglotă-n el sau când abia ai semnat şi-ai apucat să răsufli, să mergi pe stradă, să ieşi în lume. Bun, nimic neobişnuit până aici. E natural, eşti viu ori vie, te porţi ca o vietate.
Şi te-ntâlneşti cu lume: mai apropiată ori ba, mai văzută-n ultima vreme sau negăsită-n calea ta cu lunile sau chiar cu anii. Că, deh, şi lumea-i vie şi îmblă. Şi te opreşti, vorbeşti, zâmbeşti. Iar ei te-ntreabă cum o duci acasă, la birou, mă-ta, tac-tu dacă-s bine, mai eşti coleg de birou cu ciuma aia şi tot aşa.
Foto: Costică Acsinte
Şi, dintr-odată, întrebarea învineţitoare precum un pumn la rădăcina nasului:„Şi soţia/soţul tău ce mai face?“. Trebuie să răspunzi, eşti pe stradă sau la vreo-ntrunire, n-ai cum s-o coteşti. „Cred că bine, am divorţat.“ Imediat, ochi măriţi întru invidia rapidă a oricărui estetician cu solicitări de migdalare, palme pocnite-ntre ele sau frământate mincinos şi replica invariabilă: „Vai, ce rău îmi pare!“. Nu, nu-ţi pare, nici măcar nu-ţi pasă. „Eraţi aşa de potriviţi!“. Nu, zău?! Ai trăit tu cu noi, de ştii aşa de bine?
Dacă eu am decis să divorţez, am făcut-o pentru mai bine, nu pentru mai rău. Deci, a fost alegerea cea bună. Adică mie-mi pare bine c-am lăsat în urmă ceva care nu mergea şi-acum caut să m-aştern la drum nou şi numai eu ştiu cum mi-o fi să mă aflu iar la un capăt, iar ţie, străinule habarnist şi ipocrit, îţi pare rău că divorţez eu? Fugi de-aici!
N-am văzut pe nimeni în pericol de moarte dacă se despoaie de clişee tâmpite, care chiar pot să doară. Însă în pericol de viaţă, da.
Io mam despuiat demult tare de clisee cretine. Sau asa imi place sa cred. Chistia e ca mi se rupe, mi se falfaie si nici in popou nu ma doare de lume. Asta nu inseamna ca stranut ca bou fara batista, nu ragai in societate, nu ma partzaiesc in lume, nu arunc mucu tigarii aiurea. La sfatu dv. am babardito pe Vali de iau sarit capacele, dna Ana
Aşa, Raj, la mulţi ani, iubăreţilor!
În egală măsură îmi vine le smulg cu penseta unghiile ălora care, după ce află că te-ai despărţit de X, cred de cuviinţă să ţi-l facă pe respectivul cu ou şi cu oţet. “Şi aşa nu te merita, era mult sub nivelul tău, era un cretin, un afemeiat etc etc”. Astfel de dobitoci cred că te consolează şi nu îşi dau seama că te insultă. Cumarveni, cretinilor, eu l-am iubit pe ăla bou, prost, degenerat şi imbecil.
Că, bineînţeles, când eram cu el, nu-ndrăznea nimeni să ne spună lângă ce nimic stau cu capul pe pernă.
Nora, da.
Da, Nora. Şi ăia.
Da cand vat despartit, dra Nora, ca nam stiut ? Oricum nu va merita. Tre musai sa gasiti barbatu ideal. Astia ideali am ramas asa de putin i…
Ana
nici ca Nora,să ți-l facă cu ou și cu oțet pe fostul…nici ca alții să își exprime consternarea,vai ce rău îmi pare…dar cum vreți voi să se exprime omul…cel ce va cunoscut pe amândoi ,ca fiind un tot unitar
ca să vă împac Ana și Nora,eu aș fi spus: că-i bine ori rău,asta numai cei în cauză o cunosc. Și să îmi văd de lungul nasului,nici pro nici contra… vezi ce vreme este aztăzi,plouă al dracului de liniștit melancolic și asta mă calmează,ba chiar îmi dă speranțe planuri de viitor
așa-i mai bine ?
Ana,
și în altă ordine de idei,un om poate foarte sincer să-i pară rău de situația ta,și să o exprime verbal„imi pare rău”
de cîte ori nu observi o colegă/prietenă,căt de bună,iubitoare și cu respect față de soțul ei(fiind tot coleg la amîndouă)…I love you honey,see you tonight !
Ca apoi să îl vezi pe „ipocrit” ridicînd telefonul,sunându-și iubita…hi,baby…ok…i am on my way…
ce simțământ încerci,trăiești,când vezi ipocrizia în gloria ei ?
deci sincer îți pare rău ptr.cineva…
Nora,
și cât de mult l-ai face cu ou și cu oțet pe cineva,fostul soț al prietenei tale ? Eu am și trimis ANONIM fotos cu soțul ei infindel…tocmai ca să îi deschid ochii…sincer îmi părea rău de naivitatea ei !
că am făcut bine ori rău,Dumnezeu știe,dar sincer eram revoltată pe el,știindu-o cu 2 copii și Dumnezeiește de bună la inimă ! Cât îl lăuda pe soțul ei,ce bun este cu copii,îi aducea trandafiri în fiecare vineri…
eu parcă simțeam în porii pielii,scârba către el un astfel de om parșiv cu dublă viață !
Sarumana !
cata suparare pe aici, ba n stanga, ba n dreapta
mai shui din fire, ma alatur rrajului (in zambet)
uite :
a
nu mai stiu de am zis
mie mi place de mor cum scrii
nu mereu ce
dar cumul asta e uluitor. pt mine e pfai.
ps nu posa scriu cu bold ca am vrut sa boldui ce si cum
pps azi repar scocurile. vine toamna
Raj, nu m-am despărţit de ceva vreme.
Ram, eu una nu-s supărată, dar aşa mă exprim eu, în culori mai tari şi tuşe apăsate.
Nora, ce glume ai şi tu. Auzi la ea, despărţit.
Hm!
Deşi sunt adeseori tentată să afirm că nu mă mai miră nimic, încă aud păreri care mă lasă cu gura căscată. Nu înțeleg de ce se simt obligați toți să-şi expună poziția față de starea mea civilă, dar asta e. Ține de cei şapte ani de-acasă. Sau măcar cinci.
Unii incearca sa iti planga de mila desi tu ai nevoie de o incurajare sau macar evitat subiectul…tu poti fi bine merci…da lumea simte nevoia sa te puna la pamant…iar absenta suferintei…eliberarea e dubioasa pentru unii crestini
Unii se pricep al naiba de bine să învârtă cuţitul în rană astfel, deşi ştiu, au văzut cu ochii lor de-a lungul timpului că lucrurile nu au fost deloc cum trebuie în căsnicia ta. Cunosc adevărul şi tot te compătimesc de parcă ai fi pierdut cine ştie ce avere din propria-ţi prostie. Şi-ţi sunt neamuri, de-ţi vine să faci ceva pe el de neam. Că de “prieteni” poţi divorţa simultan, dar de neamuri nu ai cum.
Pe langa tot ce ati scris, eu ma dau in vant dupa faimoasa si multpreadesuzitata expresie:” dar tu cand ai de gand sa iti refaci viata?”
Ei na…eu am dat cu flit si la neamurile care ma boceau ca la morga…nu am nevoie de drame…mai ales inventate
Am patit si eu la fel…si cand mi s-a spus penibilul “vai ce rau imi pare”…singura replica pe care am avut-o a avut rol de sah-mat…”daca mie nu imi pare rau, care am fost implicata….tie de ce iti pare?”
Imi pare bine sa va cunosc, deja iubesc doua personaje, nu spui care, pe cuvant, fara ipocrizie!