Opinia mea va fi etichetată din start ca fiind una extrem de subiectivă, pentru că sunt româncă, fostă musulmană. Nu născută, ci făcută. Fascinată de istoria religiilor şi de filosofie, mesmerizată de monoteismul absolut propus de islam, în prima tinereţe, mai exact la 20 de ani, am hotărât să trec la religia islamică.
Acum, după întâmplările nefericite din Franţa, curg multă cerneală şi venin în portretizarea unui islam sângeros, aberant şi desuet, dar islamul în esenţă este o religie decentă care promovează un stil de viaţă paşnic. Sute de milioane de musulmani, în spaţiul lor şi în restul lumii, duc o viaţă normală, merg la serviciu, merg la piaţă după cartofi şi-şi spală seara copiii.
Sunt oameni fără nicio vină, fără nicio contribuţie la evenimentele recente şi totuşi condamnaţi la (cel puţin) dispreţul universal în aceste zile. Cu siguranţă, vecinii lor de alte naţii le aruncă priviri pline de ură şi musulmanii din întreaga lume au fost nevoiţi să iasă şi să se dezică public de actele de teroare, chiar dacă nici cu gândul n-au gândit, dar ce altceva ar fi putut să facă? Dacă n-o făceau, psihoza colectivă i-ar fi catalogat de-a dreptul terorişti, presupun.
De-asta zic, Vestul nu este în război cu musulmanii, nici măcar în război cu islamul, este doar în război cu terorismul, care n-are religie, n-are mamă, n-are tată, are în schimb o agendă precisă şi extrem de periculoasă pentru toţi.
Au explodat acum tensiuni uriaşe, acumulate în timp. Îi înţeleg şi pe europeni, învăţaţi să meargă în vârful picioarelor, să nu-i deranjeze sau să-i provoace pe imigranţii arabi, că atât aşteaptă.
Totuşi, să mă iertaţi, musulmanii s-au dezis de teroriştii proveniţi din rândurile lor, ar fi cazul să se dezică şi europenii de desenele obscene cu profetul, desene ce au apărut cu ostentaţie ani la rând, în loc să şi le asume cu toţii.
Nu (mai) sunt musulmană, şi este o afirmaţie care m-ar putea costa scump. Asta nu înseamnă că sunt cine ştie ce creştină, dar asta-i altă poveste. Dacă nu crezi 100% fiecare cuvânt şi idee din Coran, nu te mai poţi numi musulman, societatea te rejectează cumva, şi am găsit destule idei pe care nu le-am putut crede şi accepta, aşadar n-am mai fost… dar am trăit în lumea lor şi mi-am dat seama care este cea mai mare prăpastie între „ei” şi „noi”.
Anumiţi lideri religioşi de-ai lor ne pun într-o lumină foarte proastă, de cele mai multe ori utilizând neadevăruri. Ne pun în cârcă toate păcatele imaginabile şi inimaginabile. Aveam o cumnată de origine arabă care susţinea că noi, în România, şi în Europa în general, facem sex pe stradă. În zadar am încercat să-i explic cum stau lucrurile, că oricine ar încerca asta ar fi arestat şi că eu n-am văzut niciodată sex pe stradă sau în alte locuri publice, că la fiecare argument pe care i-l aduceam se enerva şi mai tare, până a ţipat la mine isterică: „Încetează să mai spui minciuni, crezi că eu nu ştiu adevărul? Am învăţat despre asta la şcoală!“
Este foarte posibil să li se fi spus aşa ceva la şcoală. Am văzut eu însămi la televizor, în ţările arabe, „învăţaţi” musulmani care mâncau ciuperci despre europeni, care spuneau că în Vest este o societate profund coruptă moral, care nu mai respectă nimic din preceptele religiei creştine şi ne numeau, repetativ, „kafirun” (necredincioşi).
În Coran, „kafirun” sunt politeiştii şi cei fără religie, iar „oamenii cărţii” sunt musulmanii, creştinii şi evreii (monoteiştii). Tradiţia islamică spune că musulmanii pot ucide kafirun, dacă aceştia refuză să adopte religia islamică, însă faţă de „oamenii cărţii” există îngăduinţă şi îndemn la bună înţelegere. De ce această nouă generaţie de „înţelepţi religioşi” ne numeşte acum kafirun? Nu e greu de ghicit de ce.
Odată, m-am enervat când tot auzeam la televizor „kafirun, kafirun” despre noi şi i-am cerut socoteală fostului meu soţ, să-mi explice de ce insistă „înţeleptul” lor cu termenul ăsta, când noi suntem, de fapt, „oameni ai cărţii”? Mi-a răspuns cu oarecare tristeţe, dar cu toată convingerea: „Eh… aţi fost…demult. Acum nu mai sunteţi.”
Cred că aşa-zişii înţelepţi religioşi (nu toţi, să fie clar!) poartă cea mai mare parte din vină pentu situaţia la care s-a ajuns. Ei alimentează structurile fundamentaliste cu ură împotriva Vestului şi le justifică oarecum faptele. Pe de altă parte, tinerii fără prea multă educaţie, fără prea multe perspective, dar cu mult zel religios găsesc în discursurile acestora de la simple motivaţii, până la un scop în viaţă, dar şi după viaţă, pentru că „eroii” au Raiul garantat, nimic mai puţin, ba chiar mai mult, Raiul împânzit de fecioare – nici nu mai ţin minte câte bucăţi pe cap de „erou”. Şi de asta am renunţat la islam; nu vreau să-mi trăiesc veşnicia într-un rai unde ucigaşii sunt răsplătiţi cu orgii.
Dapoi nu va mai faceti atatea probleme, dra Iulia. Ducetiva si luativa 1 chebab, o placinta drobogeanam 1 cutie cu fursecuri, asezativa po banca , uitativa la lumea care trece..
Creca li se promit in rai si cadane pe care sa le babardeasca. In ce carter locuiti in Cta ?
Tocmai am spus ca in raiul lor, ii asteapta fecioarele! Nu locuiesc in Cta.
Iulia
ar cam fi o poveste lungă,lungă ca șirul Șeherezadei ! Dacă la 20 de ani ai devenit musulmană,trecută la islam,poate datorită faptului , fiind în relație ori căsătorie cu vreun musulman ! Și fiica mea este căsătorită cu un musulman,și toate au fost în relații medii până a fost timpul venirii primului copil !
Garantez că tu nu ai trecut la musulmanism decât prin alianță ori un moft trecător ! Odată ce ai făcut un copil cu un musulman,ești sclava islamului ! Tu nu ai nici un drept asupra copilulu/copiilor ! Periodic fără echivoc ! Deci garantez că ai avut un loc de scăpare,refugiu !Dacă se întâmplă să trăiești într-o țară arabă,nu ai nici pașaportul pe mâna ta ci este în mâna soțului,ești fără nici un drept fundamental !
Nu părăsești acea țară decât poate ajutată de vreo organizație de binefacere a femeiilor foste creștine și salvate de aceste organizații de sub„underground” ! Apoi ți se schimbă identitatea și poate ești în țara ta de baștină !
Apoi da,fosta ta cumnată ce-a spus că la școală i s-a spus că noi creștinii(și nu numai creștinii) au sex pe străzi,indirect a spus un adevăr la urma urmelor ! Prostituatele românce care plec în Germania,Franța,Italia,Spania,Grecia…ori centura București-ului…cei care le racolează le duc la un hotel de 3/4/5 stele ?
Nuuuuu,ele „produc plăceri anale,oral sex,aproape de locul de muncă” dacă pot să-i spun așa
Deci dragă Iulia,nu știi mai nimic ! Și da,nu trebuie să generalizăm,dar în ultimul timp au devenit enorm de multe femei și fete radicalist(e) teroriste…și mai recent în Africa fete de 10/12 ani anihilate mintal de cître teroriști le pun să care în spinarea lor bombe-sinucigașe ! Multe dintre ele,au fost dădăcite că face asta în numele lui Allah și că va avea o altă viață în rai !
Multe au fost amenințate și lămurite că ele fac astea ptr.familie cea care are în urmă 7 ori 8 frățiori mai mici și organizația le asigură mâncarea de zi cu zi… ! Nu dau site-uri ori video specific la ceea ce spun,nu spun eu ci video-urile ! Dar mă abțin,net-ul ,youtube-ul este sub control…
Iulia,
Exceptionala relatarea ta!
Draga de Ana ar trebui sa faca o postare separata din ce ai scris tu aici!
p.s. aaa, desigur…dimplomatic ar fi sa nu pt ca relatarea ta poate fi considerata o provocare!
Iulia
„totuși,să mă iertați,musulmanii s-au dezis de teroriștii din rândurile lor” Cuuuum s-au dezis ?
La marșul solidarității câteva femei… care nici măcar nu a avut curajul să aibă pe cap hijabul,nu zic burka pe față căci este interzis prin lege în Franța ! Aș fi vrut ca din cei 5 -6 milioane de musulmani care trăiesc în Franța,să fi ieșit la un marș al lor de solidaritate,măcar un milion,și să condamne vehement actele de terorism,și să colaboreze cu autoritățile spre elucidarea,prinderea,colaborarea/colaboranții lor,a celor ce intreprind acte de terorism,atroce !?
fie ele anunțate anonim,căci este imposibil să nu existe familii largi,de bună credință,prieteni,nași,cumnați,veri…în numele dreptății ca un bun musulman/ă ! Cînd vor lua atitudine cei din milioanele de musulmani,ca buni cetățeni ai țărilor lor adoptive,fiind deja cețățeni cu drepturi dar și obligații,când
Odată JF Kennedy a spus cam așa,citez: nu întreba ce face țara ptr. tine,te întreb ce faci tu ptr. țară ” !
Și eu completez ,ce faci tu ptr.semenii tăi,indiferent de religie ori culoarea pielii
Seva, multe organizaţii de musulmani din Europa au declarat public că ei condamnă teribilele evenimente recente. Înteleg că tu ai vrea să vezi o atitudine a societăţii civile, ai vrea să-i vezi ieşind în stradă, arătând solidaritate în felul acesta, dar arabii nu au o cultură a ieşitului în stradă pentru diferite cauze, ei nu trăiesc în ţări cu adevărat democratice unde asta ar fi ceva normal. În afară de faimoasa “primăvară arabă”, nu cred că i-am mai văzut în stradă. Poate doar musulmanii europeni care sunt aici deja la a doua generaţie ar putea face ceva în sensul asta!
Nu pot fi de acord cu fosta mea cumnată sau cu leaderii religioşi care îşi înveninează poporul cu tâmpenii despre noi. Prezenta prostituatelor pe stradă nu înseamnă sex pe stradă (asta este clar până şi pentru arabi, pentru că au şi ei prostituatele lor pe străzile lor, mai ales în Dubai).
În cealaltă privinţă, crede-mă, chiar ştiu ce spun. Şi eu am avut partea mea de “prizonierat” într-o ţară arabă (ba chiar în două…), paşaportul meu nu era la mine şi nici nu aveam acces la vreun mijloc de comunicare. Dar n-am trecut la islam pentru a mă putea căsători cu unul dintre ei, dimpotrivă, mai întâi m-am hotărât că vreau să fiu musulmană şi din acest motiv m-am măritat cu unul dintre ei. Nu a fost tocmai un moft trecător, am studiat şi m-a ţinut câţiva ani, doar că aprofundând scrierile religiei, am găsit precepte cu care nu am mai fost de acord. Am reuşit să scap de acolo împreună cu copiii pentru simplul fapt că am avut mare noroc. În primăvară apare romanul meu “Arab Ties” care este profund inspirat din experienţa personală şi totul este povestit cu detalii.
Iulia, sunt curioasă.
Ce fel de precepte te-au îndepărtat de Islam?
Nora, au fost mai multe chestiuni de detaliu, dar niciodată nu am putut accepta permisiunile la violenţă, sub nicio formă a ei. Îmi este imposibil să cred că noi, oamenii, creaţia, am devenit mai toleranţi şi până la urmă, mai civilizaţi decât creatorul nostru. Este foarte posibil ca acestă carte, Coranul, să fi fost revelata la momentul său, dar să ţii cu dinţii de fiecare idee de acolo la un mileniu şi jumătate după, cand societatea din jurul tău este profund schimbată, nu mai este în regulă.
Nu cred defel în raiul şi in iadul islamic, şi nici in condiţiile care te duc într-o parte sau în cealaltă.
Iulia,
se știe că profetul Mohammad a trăit real ca un simplu om cu sute de ani DUPĂ RĂSTIGNIREA LUI IISUS ! Coranul fiind o variantă răstălmăcită a Bibliei amestecată cu învățături din Orientul îndepărtat,din Hinduism și Budism !
Aș dori să îți citesc cartea,dar cum facem ? eu trăiesc în USA !
Cartea mea va fi disponibila in format electronic si cand iese, sper ca ma va ajuta si Ana Barton sa duc vestea
Neaparat sa ne anunti!Mult succes la scris, draga Iulia!
Iulia,mulțumesc ! Da,te rog,Ana,Nora, știu e-mail-ul meu.
“am studiat şi m-a ţinut câţiva ani, doar că aprofundând scrierile religiei, am găsit precepte cu care nu am mai fost de acord”
Pai asa gasesti precepte de astea in multe religii. Biblia crestina e plina de pasaje care iti dau fiori. Oricum, puteai gasi acele lucruri in Coran inainte sa te convertesti, ca nu era greu.
Chiar crezi ca nu intelegem ca l-ai dorit pe unul si te-ai aruncat la picioarele lui, de aia ai trecut la Islam? Si a trecut timpul, ala si-a gasit o fasneata mai tanara, iar tu ai descoperit precepte cu care nu esti de acord.
Vio, ce bine ar fi dacă ne-am abţine de a creiona scenarii (proaste) cu privire la oameni pe care nu-i cunoaştem.
Vio, spusele tale întăresc ceea ce cred şi eu: scrisul meu s-ar vinde mai bine dacă ar fi o poveste de dragoste la baza întâmplărilor care au urmat. Cititorul se aşteaptă de obicei să găsească un model cunoscut şi neapărat o poveste de dragoste, va găsi şi aşa ceva, dar nu acolo unde se aşteaptă
N-am vrut sa “creionez” scenarii, spun doar ca am vazut repetat modelul asta de prea multe ori. Romanca se converteste la islam si pleaca in tari musulmane, desi stia foarte bine ca acolo femeile nu sint egale cu barbatii. Femeia e undeva intre camila si barbat, marturia a doua femei valoreaza cat marturia unui singur barbat. Si, bineinteles, dupa ce ajunge in tara visurilor ei alaturi de Fat-Frumos, constata ca nu are identitate, ca familia sotului ii cere sa poarte burka, ca nu poate lucra, iar copiii ei, de fapt, nu ii apartin.
Poti sa ne spui de ce te-ai convertit si ai plecat? Ce sperai sa gasesti intr-o tara ramasa in Evul Mediu (chiar daca, aparent, bogata, ca Dubai sau Arabia Saudita)?
Am spus deja.
io as citi cartea aia, Iulia, succes!