Stăteam în picioare, în tramvai, aproape de ușa din față. Urma să cobor. Lângă mine erau alea trei scaune lipite unul de altul, așezate perpendicular față de toate celelalte. Le știți, sunt în toate tramvaiele.
Mă uitam și pe geam, și prin mine. Pe geam, cu ochii, prin mine, cu rugăciunea de pe cale, de pe orice cale. N-aș fi fost atentă nici în continuare la ceilalți oameni, mă și așezasem în poziția de coborâre, dacă n-aș fi auzit o voce de bărbat: „Ce delicat ești! Semeni cu o fetiță.“.
Asta m-a făcut să mă-ntorc și să văd cine a spus asta și, neapărat, cui i s-a spus așa ceva. În fața mea am văzut un băiat blond, cu ochii albaștri, tuns foarte frumos și cu părul aranjat cu mare grijă, un copil cu ghiozdan în spate și căști în urechi. Cu una de-acum, că pe una o scosese, politicos, s-audă ce i se spune. Lui îi vorbise un domn în vârstă, cu un zâmbet foarte larg, fericit nevoie mare că observase delicatețea copilului și-i făcuse „complimentul“.
Foto: Cosică Acsinte
M-am întors spre domnul cel „degrabă creativ de gură“ și i-am zis: „Nu e adevărat“. Apoi, m-am apropiat de băiat, care și-a scos și cea de-a doua cască din ureche, m-am prezentat, s-a prezentat și el, și i-am spus să nu ia-n seamă astfel de prostii, în niciun caz nu seamănă cu o fetiță, este un băiat de… aici și-a spus el vârsta, 12 ani… „Nu, mami, ești un băiat foarte frumos de 12 ani, nu semeni absolut deloc cu o fetiță, dar deloc, crede-mă, am eu o fetiță acasă, nici pe departe nu e vreo asemănare între voi. Și-apoi, hai să ne uităm pe stradă, vezi și tu ce văd și eu?“ Copilul mi-a zâmbit și-a zis: „Știu“. Și și-a pus la loc amândouă căștile.
Fiindcă aproape ajunsese tramvaiul în stație, m-am întors, ce-i drept cam abrupt, către marele descoperitor de delicatețe în băieți. „Domnule, știți ceva? Delicatețea nu e specifică feteler. Băieții nu trebuie să fie niște brute, înțelegeți dumneavoastră chestia asta simplă? Delicatețea are legătură cu felul de-a fi al omului, indiferent dacă-i bărbat sau femeie. V-ați gândit vreodată că tâmpeniile pe care le scoatem pe gură îi pot afecta pe ceilalți și pot greva asupra dezvoltării lor ulterioare, dacă ei sunt copii?“.
M-a privit zâmbind, mi-am dat seama că el fusese bine intenționat, chiar vrusese să-i facă băiatului un compliment. Numai că mentalitatea în care crescuse și în care trăiește era, iată, mai puternică, grosolan modelatoare. Nu-l lăsa să gândească. Dar îl încuraja să vorbească. Pentru că unele libertăți au venit peste unii dintre noi și i-au luat pe sus. Și în aer au și rămas. De 27 de ani, unii oameni sunt tot acolo, neclintiți din paradigmele lor false și păguboase, iar unii dintre ei nu, chiar nu sunt agresivi. Și ce dacă nu sunt? Tâmpeniile pe care le cred și le spun pot afecta serios. Mai ales un copil aflat la vârsta la care nu sunt foarte evidente diferențele fizice dintre cele două sexe, când vocea unui băiat este încă subțire, iar corpul lui este încă firav, de copil.
Sigur băiatul n-a auzit asta pentru prima dată, fiindcă astfel de „complimentatori“ inconștienți sunt destui. Nepăsătorii bine intenționați și dezinvolți la gură. De-aia cred că-i bine să mă gândesc măcar de două ori înainte să deschid gura. Deși nici de trei ori nu-i rău. În timp, deloc lung, învăț să fac rapid conexiuni.
LMA, dna Ana, e ziua dv. de copil. Aia de nascare ii mai tarziu. Si dv. sunteti dezinvolta la gurita cea rujata. Io numa cand beau mastica, calminterea is motarlan, tacut, balbait si cracanat la gura. Azi, nevastamea, in trafic na dat prioritate unuia si am luato la rost sa nu mai comitza in viitor abateri de genu asta si mia zis sa tac dracu din gura aia nedezinvolta , ca ea a avut prioritate. Prioritate de doamna, aza a zis. Intro zi o sa am io prioritate de nedomn si o sai stramut maxilaru inferior din loc. Va urez tuturora un LMA rasunator de 1 iunie anu curent ! Celor care nu va mai samtiti copii, va urez o moarte lenta in continua preumblare, ca ati murit demult !
Vai, crudule!
