Şi cum mă duceam eu vineri-seara la Gaudeamus, cu paşi repezi, că stătea să se-ntunece, numai ce văd în faţa ochilor numele unui brand, pe-o clădire din apropierea Romexpo. M-am bucurat nespus, ca orice gospodină care-şi vede visul cu ochii: acela de-a fi găsit saci pentru aspirator.
Pe aspiratorul meu deştept l-am primit cadou. Am înţeles că e scump, brand de lux, garanţie douăzeci de ani. Excelent, minunat, dar sacii trebuie să-i cumpăr eu, normal. Chestie care nu se poate face decât de la reprezentanţă. Care reperezentanţă, ştiam eu, e pe undeva pe drumul spre aeroport, aşadar foarte departe de mine. Chiar îi spusesem bărbatului meu că trebuie să ne luăm în dinţi şi să mergem după saci, că nu mai avem.
Aşa că vineri-seara aproape am leşinat de bucurie. Mi-am zis c-ar fi un vis ca ăştia să se fi mutat, am intrat timidă şi-am întrebat dacă acolo au ceva birouri ori sunt ei, cu totul. Mi-au zis că-n păr. Şi-am răsuflat liniştită. Era rost de saci, nu alta. Am întrebat dacă Serenela mai lucrează la ei. O ştiu de mulţi ani, e soţia unui fost coleg de facultate. Fata de la primire a strigat-o scurt, iar Serenela a apărut radioasă şi neschimbată, de parcă ar fi strigat-o soră-sa, din living. Ne-am pupat & îmbrăţişat, ne-am întrebat de bărbaţi, de copii şi apoi i-am zis de ce-am venit. Că mi s-au terminat sacii, dar n-am luat codul aspiratorului, aşa că nu ştiu exact de care vreau şi-o rog să m-ajute ea să-l identificăm. Numai s-a uitat câteva secunde, a decis ce trebuie să cumpăr, am mai povestit câteva minute, mi-am luat cumpărătura şi-am plecat fericită la târgul de carte.
Pe drum, că nu-i chiar scurt, mă gândeam ce politică sănătoasă de management de personal au oamenii de la brandul ăsta, dacă fata asta e de-atâţia ani la ei şi se vede limpede că-i e foarte bine. Că sunt deştepţi fiindcă nu aplică mârşăvia aia cu „Nimeni nu e de neînlocuit“. Că ştiu să aprecieze oamenii, să-i motiveze, să-i mulţumească, să-i fidelizeze, să-i determine să fie din ce în ce mai buni. Şi mă mai gândeam cât de simplu e să pui gândirea asta sănătoasă în aplicare. Şi cât de productiv pentru tine, angajatorul.
Foto: Costică Acsinte
Întâmplarea asta mi-a picat peste un moment în care mă învinovăţeam pentru un răspuns politicos, dar aspru, pe care-l dădusem la un e-mail. Şi, datorită acestei întâmplări/ reîntâlniri cu Serenela, m-am dezvinovăţit pe loc.
Trimisesem cu mai mult de o lună în urmă un CV şi o scrisoare de intenţie la o adresă de e-mail, pentru un job care ar fi putut jura oricine, doar comparând descrierea jobului cu CV-ul meu, că mi se potriveşte mănuşă. Uitasem de el pentru că trimit zilnic multe astfel de e-mailuri, dar, ştiţi deja, sunt „supracalificată“. Noua glumă de HR. Evident, n-o crede nimeni.
Şi chiar vineri primisem răspunsul, care suna cam aşa: „Ne cerem scuze pentru întârziere, dar, din păcate, CV-ul dumneavoastră nu a fost selectat.“ Sigur, nu cu toate virgulele astea, pe modelul „Mai taie din ele, dă-le dracu’, avem treabă!“. Eu am râs şi-am răspuns scurt: „Din fericire, nu din păcate.“ Pentru că asta cred.
Acum, sunt două variante. Una, că oamenii ăia au descris abracadabrant jobul, iar ei căutau cu totul altceva, deci habar nu au să ceară. A doua, că tu, ca specialist în recrutare, eşti pe nicăieri atunci când vine vorba să selectezi CV-uri. Altfel nu se poate explica orbirea în faţa unei potriviri perfecte între acea descriere de job şi acel curriculum vitae. Tu, ca specialist, trebuia să vezi omul, era imposibil omeneşte şi profesionalmente să nu te frapeze atât de evidenta potrivire. Mai departe, sigur, selecţia continua. Însă mie mi-ai arătat că tu însuţi nu eşti pe postul potrivit, că nu ai aptitudini pentru el, nici experienţă, despre inspiraţie nici nu poate fi vorba. Pentru că, da, inspiraţia este cea care face diferenţa. Numiţi-o talent, abilitate, feeling, cum vreţi.
Şi-atunci, eu cum să nu mă bucur că n-am ajuns nici măcar să te-ntâlnesc, darămite să trăiesc neplăcerea de-a lucra cu tine, când tu habar nu ai de criteriile profesioniste de selecţie? Sincer m-am bucurat, uşurată, că n-am avut „plăcerea“. Iar cu angajatorul care-a decis că tu ai ce căuta în postul ăla în niciun caz nu vreau să lucrez.
sau 3, tipic românesc, postul era deja arvunit.
Normal că m-am gândit, acum Narcis zice fix asta, parcă v-aţi vorbit. Dar dacă faci un concurs, fă-l naibii măcar să pară corect. De ochii lumii, de imaginea firmei. În fine.
Pai cum sa-l faci sa para corect, daca arvuna a dat-o cineva cu mai putine calificari decit aia care aplica pe bune?! Modelul chiorul imparat in tara orbilor e cel de succes aici, si din pacate nu numai aici…
E doar o presupunere, Doina, n-avem de unde şti.
Din fericire, ca sa te citez
Eu din toată povestea am înțeles treaba cu virgulele (o văd mereu din perspectiva inversată: aveam colaboratori/traducători care profitau de tariful „semne cu spații” și puneau virgule la greu, plus formulări tip „fără doar și poate”, să atârne la cântar). Și că te-ai ales cu saci.
Nebuno!
o da, cât am tradus, “about thirty” era mereu “aproximativ treizeci”, niciodată “cam”. dar la doi euro, cât se plătea o pagină muncită nuanţă cu nuanţă, e singura ticăloşie pe care n-o regret.
Pt. sacii de aspirator, vedeti ca se poate lipi cu scoci o punga obisnuita de cartonu ala, de partea de sus, de sablon cumva, dna Ana. Nici io nu gasesc, dar pandesc sa bata vantu si desert sacu intrun loc marginas. Cate chestii nu poti gasi intrun sac: monezi, agrafe, bijuterii de fam………….. Cvul na fost selectat pt. ca latz depuis la cei care nu va merita, scumpe si draghe dna . Vam sunat az ca sa va felicit pt. eri la TV. Sarumana si boii dela caruta pe care iati perdut ca vau refuzat aia siviul. Porci…
Raj, sun eu îndată, stai să plece omu’ ăsta de-acasă, să poci să-ţi declar iubirea.
Nu mă interesa dacă mergea mai departe selecţia, era treaba lor pe cine şi de ce alegeau, dar o primă întâlnire, la o astfel de potrivire, era obligatorie. Demonstra profesionalismul lor, nu pe-al meu.
Destepti cei ce nu aplica marsavia “nimeni nu e de neinlocuit”! Pai cum sa fiu inlocuit cand se stie ca Dumnezeu ne-a facut unici? (excludem cazul de clonare, fereasca Sfantul!).
Iar cei care v-au refuzat selectia habar n-au ce-au pierdut. Vorba lu’ domn’ Raj (pe care-l salut cu palaria scoasa): nu v-au meritat, porcii..
Ma’am Anna, hai să-ț’ zâc Io* antidotul panaceu față de asăminea ninorociri de headhunters purtători de ochelari de cal dublați de armură cabalină medievală:
DĂIÎNPIZDAMAMIILORDEFRAIERI!
Puteti sa ma salutati si cu pula scoasa, nu numa cu palaria scoasa, dnule TIPSYNEL, ca tot imi face placere. Tre sa stau langa tel. ca pleaca dnu Narcis dacasa ca sami declare dna Ana Iubirea.
ioi ))) dezmat
Frustrant, mi s-a mai întâmplat şi mie. Şi apoi culmea cinismului în emailul de respingere îmi lăsau şi un link prin care mă îndemnau cum să găsesc jobul ideal. Ţi le-am răspuns frumos că eu l-am găsit dar ei se pare că nu mă vor.
Ma’am AnnA, m-am zuitat la știri, prima oară după 17 ani.
Ș-am doo nedumeriri, pe care mi le poți descâlci matali, carele știi tăte regulile de compunere și descompunere în faptori primi ai graiului rumân:
1u – lăcuitorii din cătunu Potlogi, județul Dâmbobița, se zice că sunt… Potlogari?
2oi – ce poate face apa potabilă
Poate potența potopul?
Miam adus aminte prin rememorare că matali iești din Dâmbovița, așa că trebe să știi răspunsul câștigător.
Zî-l șî mia, ca să par mai dișteaptă.
Șî dă șî mia o buca de pîne de sacară, trăițar franțuzu’, boeiroaico!
Mămăliga ce-are?
Saci a biutiful laif
Am trăit şi eu astfel de experienţe suprapuse, de la goana după saci pentru aspirator, la asipraţii (netoate) pentru un job cu care să rup gura tîrgului. De ambele s-a ales praful. Singurii care s-au bucurat cu-adevărat de aceste eşecuri răsunătoare au fost bieţii acarieni scăpaţi, ca prin minune, cu viaţă. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că tot bătătorul de covoare rămîne sfînt, nu de alta, dar acolo am ocazia să mă ,,dedublez”, să trec cu uşurinţă de la a-mi bate capul la a bate pe rupte, domestic, gospodăreşte, cu simţ de răspundere. Şi ce defulare după întîlniri care mai de care mai ,,lucrative” cu măria sa angajatorul, în cele mai multe cazuri rămas corigent la limba română, dar, în schimb, mare haznă, în top 300!