Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Boboteaza Acsinte

Uite popa, nu e popa!

Ian 02, 2015
Bianca Acsinte

31 decembrie 1978, Bîrlad

Ian 01, 2015
Apocalipsica

Apocalipsica

Dec 31, 2014
Bucurie iluzorie

Nu coafăm ce trebuie

Dec 28, 2014
Nimicul

Dă-mi din nimicul tău şi mie

Dec 26, 2014
Clubul

Clabingu’ la vârsta a doua

Dec 23, 2014
Cozonac

Cozonaci cu mere şi brânză dulce

Load more

Uite popa, nu e popa!

Copilege de Ana Barton / 6 ianuarie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Dimineaţa, ne trezeam pe la cinci. Aşa ne e bioritmul, dar atunci credeam că e obiceiul casei. Iernile grele ale anilor ‘80 ne prelungeau vacanţa multişor după Anul Nou.

Aprindeam lampa. Curentu’ se lua de cu seară şi nu se întorcea până nu se lumina zdravăn de ziuă. Bunica tricota. Pentru ea era lumina. Noi ne-am fi descurcat şi fără. Îl apuca pe ăla micu’, pe frate-meu, dorul de poveşti. De parcă nu cu ele adormise. Aşa că noi aveam poveşti de dimineaţă. De fiecare dimineaţă, nu din când în când. Acum ştiu că ele nu au acelaşi gust fără mirosul de lampă. Când râdeam prea tare sau ne mişcam prea mult în pat, ea ne spunea să ne potolim, că iar trebuie să ia de la capăt numărătoarea ochiurilor. Noi o lăsam să numere liniştită şi când părea că mai are puţin, spuneam fiecare alt număr, ca s-o încurcăm. Dar nu se supăra. Era un ritual.

Dimineaţa de Bobotează era altceva. Poveste nelungită, tricotat ioc. Sus din pat la 7:00 maximum, spălat, mâncat, dat zăpada de prin curte şi din faţa casei (asta mai târziu, că în primii ani doar ne tăvăleam de-a stânga şi de-a dreapta lopeţii mari, de lemn) şi începutul aşteptării. Venea popa cu Botezu’.

Bunicul meu nu era un om religios în sensul manifest. Se închina numai când era uimit peste măsură de ceva. Şi mai avea o vorbă, atunci când se mira: „Da’ de ce, trăi-te-ar Dumnezeu?“ Era un om bun, cald şi vesel. Nu bun. Foarte bun. Mană cerească. Îi plăcea să vadă oamenii râzând, bucurându-se. Ai fi zis că numai pentru asta trăia. Nu era deloc modest. Niciodată. Şi tot niciodată nu era orgolios. Un mare dăruitor. Cel mai mare din câţi am întâlnit eu – deşi avea în iubirea lui, căreia-i spunea în fiecare dimineaţă: „Săru’ mâna, Maria!“, o concurenţă acerbă. Omul acesta avea o voce rară. Minunată. Cânta în fiecare zi. Plus pentru noi, la cerere. La nunta alor mei nu i-au plăcut muzicanţii. I-a zis miresei: „Haide, tată, e nunta ta. Nu-i putem lăsa pe ăştia s-o strice.“ A luat-o de mână pe mama, care îl moşteneşte, şi au cântat ei. Jean Moscopol, Cristian Vasile, Maria Tănase şi, da, Fărâmiţă Lambru – de toţi am aflat de la el. Le ştia toate cântecele.

Boboteaza Acsinte

Foto: Costică Acsinte

Era prieten din copilărie cu popa Vivică (Ovidiu, de fapt). Se întâlneau aproape zilnic. Mai fumau câte o ţigară în curtea primăriei, dar asta mai rar. Popa îl mai ruga uneori să cânte la strană, mai ales când nu era în plină voce deţinătorul de drept al postului, nea Nae, dascălu’. Îi făcea plăcere să iasă dintre invitaţi şi să meargă la strană, dregându-şi glasul a pregătire. Nu refuza vreodată.

Cum toate se luau în râs pe lumea asta, aşa, ca lege primă, n-avea cum să-i scape habotnicia de-o zi a cucoanelor care, de altfel, erau complet nededate la cele sfinte. Aşa că, ştiindu-le preocupate numai ca nu cumva să aibă cuvertura vreo cută ori covorul vreo scamă, pornea pe la 10:00 în cea mai frumoasă expediţie de iarnă. Ne lua şi pe noi. Avea mereu aceeaşi clientelă.

Intra în curtea omului şi începea de la poartă troparul Botezului: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat/ Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te (…)“ Pe drum, nu se putea opri să nu ne spună cât îl amuză ipocrizia ipochimenilor. Nu voiau altceva decât să vadă popa frumuseţe de casă. Şi habar n-aveau că slujba se termină binişor după prânz.

Nu ştiu cum de reuşea să-i păcălească în fiecare an pe aceiaşi. Uneori auzeam cum, din spatele ferestrei, cucoana îşi striga bărbatul: „Hai, Vasile, repede, c-a venit popa cu Botezu’!“ Dar momentul în care se vădea c-au fost iarăşi „escrocaţi“ e imposibil de şters din memoria lumii întregi. Ieşind în prag, să-l primească pe popă, făcându-şi cruci leneşe, largi şi lungi până la brâu, cucoana dădea cu ochii de bunicul şi de noi. Aproape invariabil, iată ce auzeam: „Al dracului să fii tu, Florică, ce m-ai speriat! Iar am crezut că eşti popa.“

Fragmentul face parte din volumul Mamifer, apărut la Herg Benet Publishers.

Alte creierisme:

  • DudDud
  • Andabela mangalos!Andabela mangalos!
  • Doamna MargaretaDoamna Margareta
  • Săru’ mâna, nea Florică!Săru’ mâna, nea Florică!
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: biserica, Boboteaza, comunitate, copilarie, memorie, popa, sat

38 comentarii

  1. Nora / 6 ianuarie 2015

    Am tot vrut să te întreb. Tu ții la structura asta arborescentă a comentariilor?

    Mie cel puțin, de la un grad de ramificație încolo, nu mi le mai afișează pe telefon.

    Reply
  2. Ana Barton / 6 ianuarie 2015

    Nu ţin, Nora. Nici nu m-am gândit la ea. Cred că face parte din tema pe care am aplicat-o site-ului. E la pachet, cacumarveni. Dar o să-ntreb specialistul dacă se poate să coborâm din copac au ba. ;)

    Reply
  3. Nora / 6 ianuarie 2015

    Și cred că e și derutantă pentru că, dacă vrei să vezi ultimele comentarii, de obicei te uiți jos. La asta, trebuie să ții minte să dai și înapoi.

    Reply
  4. Ana Barton / 6 ianuarie 2015

    Dar asta-i numai pe mobil, nu?

    Reply
  5. Nora / 6 ianuarie 2015

    Cu alea care nu se văd?
    Da, numai pe mobil.

    Reply
  6. Ana Barton / 6 ianuarie 2015

    Aha. Transmiţ.

    Reply
  7. Raj / 6 ianuarie 2015

    La mine a venit pocu alantaeri iar la soacramea eri. La ea vine pocu Vasile 1 tip tinerel care are in subordine 1 preoteaza cu sanii mari. Lu soacramea ii place de el cai frumos si are butique. La mine vine pocu Andrei care are consoarta 1 preoteaza cu popoul mic. Andrei nui dur cu preoteasa , deci no are in subordine. Se poarta cu ea dela = la =

    Reply
  8. Raj / 6 ianuarie 2015

    In + pocu Andrei mai are sio casa de vacata la munte. Asta ca nui prea curvar ca pocu Vasile, e doar curvar. Amantele iti mananca casele si sufletu

    Reply
  9. Raj / 6 ianuarie 2015

    Dulaul Pulica iar sa dedat alantaeri la sutana pocului. Acesta la dat imediat in pula lui spre disperarea dascalului carei rusinos ca 1 fata mare ptr. ca e student la scoala aia de pochi, unde studentii is cuminti ca niste fete mari si nu trag pe nas…

    Reply
  10. Raj / 6 ianuarie 2015

    Dna Ana, dra Nora, la dv. au venitara pochii ? Daca da, is tineri, au mosi ?

    Reply
  11. Raj / 6 ianuarie 2015

    Dascalu asta ar putea sa tzie o cura de slabire, arata ca 1 purcel transat in portbagaj.

    Reply
  12. Raj / 6 ianuarie 2015

    In Bacaul copilariei mele era un preot bun, care nu voia bani. Preotul Negru, asa-l chema. Lumea il adora si a intrat invidia in celalti pochi si mai marele pochilor l-au trimis sa slujeasca la Schineni, un sat din giudet. Venea lume multa, din Galati, Iasi, Suceava. Parca a slujit 1 pic si la o biserica din Moinesti…

    Reply
  13. Raj / 6 ianuarie 2015

    Era nalt si frumos, avea alura unui actor american, am uitat cumu-i zice…

    Reply
  14. Raj / 6 ianuarie 2015

    Pocu Vasile anu trecuta a vut sa sara gardu la amanta si a ramas cu curu inhipt in sulita gardului forjat. A stat acolo pan ce lau dat jos 1 grup de liceeni chiulangii. A vut sa sara hopa, dar na putut. De unde si refrenu “Hopa, hopa in cur la popa” care se difuzeaza zilnic la radio,

    Reply
  15. Raj / 6 ianuarie 2015

    Dna Ana, nu var fi placut sa fiti poaca ? Ati fi castigat mai bine si in plus ati fi servit masa la praznice si pomeni, basca colaci. Biserica Anglicana are poace, ca englezoaicele nus pacatoase, deloc betivane…

    Reply
  16. Raj / 6 ianuarie 2015

    Nu stu dacai voe cu pisica in altar…

    Reply
  17. Nora / 7 ianuarie 2015

    Raj, în București am scăpat, dar m-au bunghit pe la Brașov. :D
    A fost amuzant, eu eram într-o cameră, colocatarul în alta. Intră preotul, stropește, întinde crucea. Eu dau din cap și zic politicos ”nu, mulțumesc”. N-a insistat omul.
    Îl întreb după aia pe colocatar el cum a gestionat situația, că fusese să stropească și-n camera în care era el. Zisese la fel ca mine. :lol: :lol:

    Reply
  18. uc / 7 ianuarie 2015

    la mine n-a venit popa, nustu, poate ca blocu meu nu figureaza acolo la el in catastif…acuma cand nu mai am nuduri pe pereti ca le-am pus in debara nedespachetate, nu mai vine

    Reply
  19. Raj / 7 ianuarie 2015

    Mie mia fost rusinica cand a venit pocu, dra Nora. Explication: cand a venit anu trecut de Pasti, eram beut si io la beutura ma port cam prosteste. Penca nu mai beau demult, la mine 100 de tarie sau 300 gr. vin, insamna betie, nu mai duc la beutura. Cum eram io euforic, lam luat pe poc de mana si lam invitat in beci la una mic. Pocu a facut fete-fete, a zis ca el a venit cu alta treaba, iam zis sa se duca in aia a mea cu menirea lui, pur si simplu (nu exista pur si complicat, desi ar trebui sa existe, ca am complicat inutil situatia ) si lam pocnit parinteste pe greaban. Omu na ripostat, dar a intrat in panica (panica din care la scos nevastamea caci thocmai ce intrase pe ushe), nevastamea ia explicat ca sotul ei (in spetza io) nu are ganduri chremenale, ci doar ii euforic oleaca ca, din cauza tratamentului na mai baut demult si deci nare de ce sa se teama. Ulterior cand il vedeam, imi venea sa intru in pamant de rusine (chestie care nu se putea intrucat pamantu era acoperit cu asfalt, penca noi ne talneam pe autostrada si deci nu puteam sa intru in pamant penca pamantu era acoperit cu o autostrada, ceea ce facea greoae intrarea in pamant ( ar fi fost simplu daca dispuneam do freza din aia de se sapa sup canalu Manecii intre France si UK) dar cum nu dispuneam in momentu acela de asa ceva (in spetza freza), am facut stanga imprejur (daca nu faceam armata la TR, faceam pur si simplu dreapta imprejur, dar asa ceva nu se face, asta o fac civilii neinstruiti), deci pocu a facut primu pas catre mine si ma pupat…

    Reply
    • Miki / 7 ianuarie 2015

      Eu nu primesc cu aghiasma; nicicum :) Cred ca dupa o indelunga experienta practica, popii stiu deja la ce usi sa bata si la care nu, asadar n-au mai dat semne de viata.
      Raj, rau faci ca nu ii primesti.Vezi ce se intampla daca nu primesti nitica aghiasma? Tu, in loc de asta te infrupti din fructele placerilor lumesti(beutura si femei) si uite ce ai ajuns ;)

      Reply
      • Raj / 7 ianuarie 2015

        Rau faceti ca nu primiti cu pocu, dnule Miki. Pocii eara nenumaratele pacate pe care le avem (zi nenumaratele, penca io nu stau sami numar pecatele…)

        Reply
        • Raj / 7 ianuarie 2015

          earta, nu eara. T-ul sa blocat dela ger

          Reply
  20. Raj / 7 ianuarie 2015

    Iesiti la geam in pelea goala si va aparea pocu, dra Uc. La cum aratati, sigur va aparea. Valabil si pt. dra Nora + dna Ana…

    Reply
  21. Raj / 7 ianuarie 2015

    Ati face bine sa platiti intretinerea dra Uc, ca daia nu vine pocu. Se uita la afisu cu restantieri si zice: ba, daca asta nare bani de intretinere, de unde o avea bani sami dea si mie sami faca pula mare ?

    Reply
    • uc / 7 ianuarie 2015

      :)))) ca mi-ai amintit, az platesc intretinerea ca trecut cam multisor, goala in geam? da’ stau la ooopt

      Reply
      • Raj / 7 ianuarie 2015

        Si ce dak stati la VIII, dra Uc ! Puneti din 3 in 3 m cate 1 binoclu aninat dio creaca a unui copaci. Asfel trecatorii va vor putea lesne admira in toata frumusetea goliciunii dv…

        Reply
        • uc / 7 ianuarie 2015

          am mushcate in fereastra! !!! :))

          Reply
          • Raj / 7 ianuarie 2015

            Nurmal ca muscatele is in fereastra, ca doara nu era sa fie in scuzati expresia…

  22. Nora / 7 ianuarie 2015

    :lol: :lol:
    Mare noroc că nu erați în Canalul Mânecii.

    Reply
    • Ana Barton / 7 ianuarie 2015

      :lol:

      Reply
  23. Tipsynel / 7 ianuarie 2015

    Fragmentul este deosebit, comentariile domnului Raj asemenea- unul dintre ele mi-a adus in fata o intamplare mai de demult, cand tot asa, am deschis popii usa cam “aghezmuit ” si, dupa ce a stropit in toate camerele, cand sa-mi dea crucea sa o pup imi pare ca ” galetusa ” cu aghiazma e aproape goala ! Pai a scapat de mine pana nu a umplut galetusa , a sfintit-o si a reluat ritualul botezului in toate camerele ? Inclusiv in baie ! Apoi, drept multumire, pe langa ” un balcescu “- era pana-n ’89 – l-am tinut in casa pana s-a fiert un litru de tuica si am baut-o impreuna ! A ! Era sa uit : eu eram in izmene flausate si albastre ! Ce mi-a parut rau a fost ca uitase copilul afara, copil care a impartit tot ce era in cos la alti copii de ciuda ca nu mai cobora parintele de la etajul ll al blocului…Cand a aflat nevasta-mea, seara, m-a afurisit si ulterior mi-a zis ca s-a rugat pentru sufletul meu !

    Reply
    • Raj / 7 ianuarie 2015

      Sluga, dnu Tipsy !

      Reply
  24. Miki / 7 ianuarie 2015

    Raj, ma intriga cateva mentionari la orasul Bacau, iar acum la Moinesti;io-s de pe acolo ;)

    Reply
  25. Raj / 7 ianuarie 2015

    Pe mine ma intriga sefii, in spetza soacra si nevasta. Is nasc., cresc. in mun. Bacau. Studii la lic. Ferdinand I, fost Bacovia., : 1-4 la gen. 19. Ultimu an de liceu (desi nu se vede !), la Cernavoda. La Moinesti plecam cu bicla cand eram pioner cu cravata fluturand in vant si luam sio prelata cu mine ca sa acopar oraselu, inclusiv pe mine + bicla. Dupa cum scriti, pareti a fi femee (dra) sau dna). Ma insel ?

    Reply
  26. nekta / 8 ianuarie 2015

    Vai, Ană, ce minunăție de postare am putut citi! Ia să citesc eu mai multe de la tine!

    Reply
    • Ana Barton / 9 ianuarie 2015

      Mă bucur mult că ţi-a plăcut, Nekta. :)

      Reply
  27. Ghe / 12 ianuarie 2015

    Mikaela

    Reply
    • Mikaela / 13 ianuarie 2015

      Imi pare bine ca te-am descoperit!!Ana,Raj,va multumescmultumesc.

      Reply

Lasă un răspuns către Raj Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.