-
Am decis să public această conversaţie dintre doi oameni sperând ca ea să fie folositoare altor oameni.
Sunt X. Cand o sa am un vernisaj, vreau sa-l deschideti d-voastra, contra lucrare!
-
Ana Barton
X, frumoaso, nu aşa vorbim, soro.
cum adică vreau să?
cum contra lucrare?
:)))))
dar vă rog frumos ce naiba avea?
eşti tranşantă.
-
Da, sunt transanta! Am cam pierdut in viata…dar nu ma scihimb!
-
Studiezi, siteul, mai am de bagat noutati! Toate lucraruile mele sunt demersuri, itrerupte, suicidale! Trebuie sa-mi asculti povestea, eu desenez, tu povestesti demersul lui X!
-
Ana Barton
X, una e să fii tranşantă, alta e să-mi spui vreau şi trebuie.
nu te schimba, dar nu e-n regulă să vorbeşti aşa cu oamenii.
-
Pierd stiu, dar castig fata de mine!
-
Ana Barton
nu, iubito, purtându-te ca o stăpână nu câştigi absolut nimic.
faţă de nimeni.
cum adică vreau şi trebuie să faci?
cum adică?
-
Nu dau socoteala la nimeni! Astept sa vizualizezi lucrarile!
-
Ana Barton
Nu, iubito. Tu îmi vorbeşti pe un ton de obligaţie. Eu n-aş îndrăzni vreodată să-ţi vorbesc pe un astfel de ton.
Dacă nu folosim acelaşi ton elegant, nu aştepta nimic de la mine.
Dacă nu mă respecţi, nu aştepta respect.
-
Scuza-ma, sunt bucuroasa ca imbatranesc. Am o prietena, de varsta mea, cancer, metastaze gr3, a venit sa ma vada! Cand mi-e greu, ma gandesc la ea!
-
Ana Barton
E foarte bine.
Poate aşa o să-nveţi să vorbeşti frumos cu oamenii.
-
te respect, citesc ce postezi, ma regasesc im muuulte…
Am grija si de tata, 78, ani, dementa senila!!!
Mama, ironia sortii, 31 decembrie 2007, decedat, inima! In 10 minute, sa-0ti spun ca eu am imbracato, spalato…toate cele.
Din 2008, sunt aproape singura..trebuie sa-mi cunosti povestea reala!
M-am casatorit tot in 1994, 5 iunie!
Foto: Costică Acsinte -
Ana Barton
Nu eşti sinceră, eşti abruptă şi abuzivă.
Eşti dictatorială.
Nu face bine nimănui. Ţie-ţi face însă cel mai rău.
oamenii te evită din cauza asta.
cum să-mi spui mie vreau, trebuie, fă, drege?
eu nu vorbesc aşa cu nimeni.
şi nimeni nu-mi vorbeşte aşa.
-
Daca vrei sa vorbesti cu un ”dictator”…poate ma domolesti…
-
Ana Barton
nu vreau nimic.
nu am dreptul să vreau, să trebuie.
cum nici tu nu-l ai asupra altor oameni.
-
Vrei sa ma cunosti?Munca mea…nu ce gandesc, comentez…
Te rog frumos!
E un pas…
-
Ana Barton
e, vezi?
aşa.
este un pas enorm.
-
Multumesc.
-
Ana Barton
Da, vreau să văd ce pictezi.
-
Ma bucur muult!
E lupta mea cu viata, cu diabetul…
-
Ana Barton
atunci, fii caldă, fii bună, fii blândă, nu aspră.
-
Glicemia dicteaza, uneori…
-
Ana Barton
da, iubito, dar o ţii-n frâu, o stăpâneşti cu păsare faţă de ceilalţi, dacă vrei blândeţe şi păsare din partea lor.
aşadar, ne vedem. vreau să-ţi cunosc arta, vreau să te cunosc pe tine.
îmi dai voie să public acest dialog?
fără să-ţi dau numele?
-
Hai, nu te mai retin, scrie lucruri adevarate, fantastice…si cand ai chef: 07xxxxxxxx,
-
Ana Barton
mulţumesc pentru numărul de telefon.
dă-mi, te rog, şi-o adresă de e-mail.
nu scriu acum nimic fantastic. sunt la birou, lucrez.
-
Da, poti sa dai si numele, nu am nimic de ascuns, eu pictez…citesc, am grija de tata, de catei, pisici…viitoare nebuna, pentru vecini…
-
Ana Barton
Nu-ţi voi da numele.
nu mă interesează decât ca exemplu de dialog.
Între oameni.
atât.
-
Multumesc, astept sa ne vizualizam in direct!
-
Ana Barton
un exemplu pentru alţi oameni.
Eu îţi mulţumesc şi aştept să-ţi aflu pictura.
-
Daca scriu gresit, uneori, nu prea mai vad bine, schimb lunetele, diabetul..am negociat cu El, dau picioarele, sa-mi lase ochii, dar nu ma asculta El…
Mi-ai facut bine de ziua mea!!!
-
Ana Barton
Şi tu mie, femeie bună. La mulţi ani şi pe seară!
Ană, ai un suflet mare!
Și incredibil de multă răbdare.
De unde, mamă?
De la Dumnezeu.
mvai de pula mea, câtă muie îşi lua de la mine cu tonul ăsta.
Muie dai, muie primesti.
Era un om chinuit care avea nevoie de alti oameni. Poate ca vorbea asa pentru ca multi “i-au dat muie”, au evitat-o sau n-au stiut s-o asculte.
…
Si de la mine. Plus ca mor de astea care-si baga bolile la inaintare ca scuza pentru marlanie. Tu esti un inger, nu te merita toti.
…creca ana e buna in casele fara opait
mi a placut comentariul lui ram
Suferinţele şi chinul nu sunt scuze pentru aroganţă.
Nu devenim zid, că aşa ne-a aruncat viaţa, doar bolovani în cap. Şi apoi, să-i izbim pe toţi de el!
Mă surprinde formaţia acestei femei faţă de purtarea ei.
Un pictor îşi descarcă tensiunea şi amarul şi chinul prin culoare. E o formă de terapie excelentă. Mă întreb cum sunt lucrările ei de nu reuşeşte să-şi controleze impetuozitatea.
Pe de altă parte, mă miră zdruncinătoarea încredere în sine.
Adică e așa convinsă că lucrările ei vor rezona cu tine, că nici nu se-ntreabă dacă tu vrei să/dacă îți va face plăcere să scrii despre.
Folositoare nu va fi. Ființele care procedează așa sunt atât de absorbite de sine și atât de pătrunse sunt de credința că lumea le datorează ceva (de parcă toți loviții sunt martiri, ai exemplu mai sus) că tot pe-a lor o țin.
unde am mai văzut un punct/punctișor,pare familiar ! Dar nu,nu are acelaș gen,profil ! ?