Octombrie aproape mut. Dimineaţă. Ileana pusese deja cafeaua la făcut, însă îşi turnase în ceaşca groasă şi albastră ce-i rămăsese de ieri. Se gândi că nimeni nu recunoaşte făţiş că-şi păstrează din cafeaua de ieri şi se simţi cinstită. Bărbatu-său lucra 24 cu 48, iar ea, asistentă medicală, tocmai ieşise din gardă. Nu se întâlniseră. […]
Vreau să fiu tren pe Pământ. Nu femeie, nu bărbat. Nu apă, nu vânt. Nu umăr, nu dinte. Os luciu de tren sunt, osviu. Măduva mea bate regulat. Daţi-mă şinelor.
De patru luni, avea 18 ani. Nicio schimbare însă n-ajunsese la ea în ultimii şase ani. Atunci ştiuse ea că i s-a terminat creşterea şi n-o mai încercaseră mirările în cămara asta. Acceptase că oamenii sunt născuţi de alţii şi trăiţi de ei înşişi. Era la Târgu Mureş pentru un concurs. Venise cu un grup […]