Sau din care curgi, în care curgi. Viața ca o trăsură, nu ca o pradă. Puteam să zic și tren, mașină, avion, dar am vrut trăsură ca să rămân aproape de „a (se) trage“. Slavă Domnului că nu beau, și poate de-aia nu beau, ca să nu-mi dau cu totul drumul la limbă. Însă am […]
O cheamă Alexandra. E tânără, e mamă, e îngrozită. Fetița ei are zece luni. O să vă spun povestea lor pe scurt, pentru că ele două se află acum într-un centru de ocrotire și e vital să fie protejate în continuare. Pe de altă parte, sunt amănunte în povestea asta care mă tem că ar […]
Acum, când scriu, aud cearta vecinilor. Blocul ăsta a fost într-un așa hal proiectat, că se-aude în curtea lui interioară și dacă vorbești încet din bucătărie. Dacă vorbești normal, nu tare, de la parter la etajul opt aud locuitorii a două scări ce ai tu de spus. Așa se face că în fiecare zi toți ascultăm, […]
Preafericirea ta, părinte, M-am bucurat când Sfântul Sinod te-a ales să fii Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Îmi iartă, rogu-te, absenţa pronumelui seniorial şi primeşte-mi, rogu-te, respectul întreg, în absenţa formulei ceremonioase de adresare. Sunt zile grele în care fraţii se strâng unii în alţii sau aşa ar fi bine să facă. M-am bucurat când ai […]
Cel mai probabil, acolo unde-i și cuvântul „păsare“, adică nicăieri fiindcă nu există decât în forma negativă. Numai că eu mă încăpățânez să-l dezbrac de „ne-“ și să-i dau drumu-n lume. Cine sunt eu? Un om care știe că de la păsare încolo multe și bune se pot întâmpla și face. Vă spun dintru-nceput că […]
Bunică-mea mi-a povestit că este ultimul copil al părinţilor ei. Şi singurul care a trăit. Ioana, mama ei, pe care Ioji, tatăl ei, o adusese mireasă de la casa Kiss, c-aşa se zice la ei, casă, nu familie, şi-a îngropat toţi copiii înainte s-o aibă pe Irma. N-am cunoscut-o pe străbunica. A murit în ziua-n […]
Cine naiba se gândeşte, atunci când face un copil, că nu va trăi o viaţă împlinită alături de el, că nu va putea să împărtăşească totul cu el, până la adânci bătrâneţi?! Nimeni. Nici eu nu m-am gândit, eu, care tot timpul văd partea goală a paharului, cam în orice situaţie. După o naştere ca-n […]
Mă întâlneam cu ei destul de des în vremea aia lină pentru că drumurile noastre duceau cam în aceleaşi locuri puţine. Nu-i cunoşteam, dar bănuiam că el, după înfăţişare, trebuie să fie artist. Avea în jur de şaizeci şi cinci de ani, un trup de statură medie, însă vânjos, un chip vesel şi mobil, cu […]