„Crezi că poți să conduci sau mai stăm un pic, să ne revenim după spectacol? Dar știi ceva? Dacă nu poți, lăsăm mașina aici și venim s-o luăm mâine. Hai, mai bine, să mergem pe jos, eu am nevoie“. Ieșiserăm toți trei, un copil și doi adulți, de la teatru. „Nu, nu, pot să conduc, […]
Un atac senzitiv poate să ia şi forma unei observaţii domestice, nu e musai să doară ori să ridice peri. Bunăoară, umbra aburită a linguriţei de cafea pe masă n-a fost chiar degeaba într-o bună zi. A venit ca o urmă de sabie, pe după un nod. Mirosea proaspăt, a tăiş. Că mă tot învârt-dezvârt […]
Aşa mi-a răspuns Iarina, printr-o-ntrebare şi-o privire de-un albastru înspăimântător de inert. Şi-a adăugat: „Nu mă mai doare nimic. Tu nu vezi c-am murit?“. Abia atunci mi-a fost limpede că-i de rău. Şi fiindcă nu mai fusesem niciodată într-o astfel de situaţie, am ales să fac cum simţeam şi-atât. Aflasem de ea încă de când […]
Octombrie aproape mut. Dimineaţă. Ileana pusese deja cafeaua la făcut, însă îşi turnase în ceaşca groasă şi albastră ce-i rămăsese de ieri. Se gândi că nimeni nu recunoaşte făţiş că-şi păstrează din cafeaua de ieri şi se simţi cinstită. Bărbatu-său lucra 24 cu 48, iar ea, asistentă medicală, tocmai ieşise din gardă. Nu se întâlniseră. […]
În stația de pe Memorandumului tocmai se oprise troleul. Nu avea mulți călători. Strada curgea mai larg decât cum țineam eu minte, iar locurile noi de parcare proaspăt asfaltate mușcau bucăți mari din trotuarul lat. Poarta verde din dreptul stației păzea mândră gangul din spatele ei. Era serioasă, dar blândă, aveai impresia că vrea să-și […]
– Mami, cum e Oana? – E… nu știu să-ți spun cum e. Ai s-o vezi pe scenă. E altfel. Pot să-ți spun doar că e cum n-ai mai văzut. Atât. Să-mi zici tu după spectacol cum e Oana. După: – Cum e, mamă, Oana? Cum ți s-a părut? – Trece lumina prin ea, mami. […]
„Mami, tu mai știi să-mi spui și altceva în afară de să-mi fac temele și să nu mă culc târziu, mai știi?!“ A fost un moment în care m-am blocat. Sigur că mai știu, ba chiar m-a durut pentru că nu avea dreptate. Vorbim mereu și de toate. Însă imediat mi-am dat seama că eu […]
Sunt douăzeci de ani de atunci. Lucram într-o galerie de artă, prima mea slujbă pe lume. Pregăteam vernisajul unui pictor, ceramist şi foarte apropiat prieten. Era din Chişinău, şi-acum tot de-acolo este, da’ stă-n Germania. Şi nu doar stă, e şi apreciat. Iura era nemulţumit de simeze. Tot spunea că lipseşte ceva. Că nu se […]
Chiar ca am parte de o primavara ravasitoare, dna Ana. Nu exagerez cu nimic daca spun ca am avut parte de un inceput de primavara ravasitor, trist. Incet, incet, ne pleaca Regele, ne paraseste cu bun simt, asa cum a trait. Un caracter ales, un om modest, un simbol cu un destin tragic, un om […]
Nea Vasile, ca orice domn de vârsta, educația, carevasăzică și obiceiurile ce rezultau de-aici, era bărbatul casei. Trebuia s-aducă banii. În rest, viața, asta-nsemnând casa și familia, nu mai erau treaba lui. Tanti Marioara se ocupa de copii și de gospodărie, ca orice femeie de vârsta, educația, carevasăzică și obiceiurile născute și crescute de-aici. Numai […]