Tag: prieteni

9 iunie 2012

Ești copilul meu, fac ce vreau cu tine

Sună mai frumos decât „Eu te-am făcut, eu te omor!“, nu-i așa? Mai puțin criminal. În realitate însă, e doar o chestiune de mănuși puse pentru ca părintele, făcătorul, să nu facă bătături de la coada toporului „bunelor“ intenții cu care-și lovește din „dragoste“ copilul. Atitudinea asta față de copii se întâmplă s-o aibă ambii […]

Pescuit Acsinte

Scopul pupă mijloacele

A fost odată ca niciodată o prietenie între doi bărbaţi care-au copilărit împreună în buza Dunării, la Severin. Erau acum de treizeci şi cinci de ani şi-şi căuta fiecare propria aşezare. Unul rămăsese acasă, celălalt luase drumul Bucureştilor. Artist desfrunzindu-şi calea. Rămasul prinsese pe Dumnezeu de-un picior şi, după o viaţă grea şi alergată, îşi […]

Haine daruite Acsinte

Vreau haina ta, te vreau pe tine

Iată că sunt aproape 13 ani de atunci. Oamenii ăştia erau prietenii prietenilor, în epoca prefeisbucărească, aia-n care oamenii considerau că-s prieteni numai dacă se cunoşteau de-adevăratelea. Vremuri revolute, ce să mai. Aveam copil mic, iar francezii ăştia aveau şi ei trei fetiţe. Prietenii noştri comuni ne-au adus împreună de mai multe ori, aşa că-n […]

Vot

Dreptul meu. Obligaţia mea. Votez

Cred c-am apucat două scrutinuri pe vremea comuniştilor. Ne dădeau liber în sâmbăta de dinainte. Da, da, eu am învăţat şase zile pe săptămână în primii aproape zece ani de şcoală. Ne lăsau acasă fiindcă pregăteau secţiile de votare care erau şcolile. Mama şi tata, împreună cu tot cartierul şi toată ţara, se duceau duminica-dimineaţa […]

Negru

Şi unde să te cunosc?

Nu-l văzusem de cinci ani pe Andrei. Plecase din ţară. Ştiam că-i bine, dar mi-era dor să povestim, că nimeni n-o face ca el. Aproape că nu foloseşte substantive comune. Le converteşte-n proprii. Nu spune „câinelui“, ci „lu’ Câine“ şi nici „tractorului“, ci „lu’ Tractor“. Iar chestia asta nu te lasă fără râs niciodată. Am […]

Chindia

12+

Nu, nu mi-a plăcut deloc atunci când părinţii au decis să mă ia la Târgovişte fiindcă aveam aproape şapte ani şi trebuia să încep şcoala. Era toamna lui 1980, iar eu n-am iubit-o deloc tocmai pentru că m-a smuls de la Potlogi şi m-a aruncat, fără vreo umbră de-ntrebare, la Târgovişte. M-am născut la Potlogi, […]

Elaphe_quatuorlineata

Elaphe quatuorlineata

Cred că se fac, la vară, vreo zece ani de atunci. Un sfârşit de iunie, parcă. Ne-am hotărât să mergem la mare în formaţie de cinci: noi doi şi copilul nostru, plus vechii şi preabunii noştri prieteni care ne erau de vreo trei ani şi fini. Am discutat, am stabilit şi ne-am urcat cu toţii în […]