Tag: obiceiuri

Ială

Hăle frumoasă

– Era pe primăvară, așa. Eram coborât în sat după mâncare de vreo săptămână. Într-o noapte, n-aveam somn și stăteam pe târnaț cu cânele. Bună-ta dormea. Și cum mă uitam eu la lună, numai ce văd un foc sus, pe munte, în pădure. Cam pe unde-aveam casa mea de pădurar. – Aveai casă-n pădure, bunicule? – […]

Raj Acsinte

Săru’ mâna şi capu’!

Femeile is niste fiinte extraordinare, dna Ana? Ati cofito ergo sum mult cand ati scris aceste cuvinte ? Groparii is niste fiinte extraordinare daca pentru ca vreti sa stiti. Icea la Cvoda era 1 gropar renumit pin anii 80-90, Marcel Groparu il chema. Nu stia lumea cine-i dir. lic. din loc., dar stia cine-i Marcel. […]

Lili cafea

Cafeaua de miazăzi

Am început să beau timid cafea pe la şaişpe ani. O făceam azi, o beam mâine. Cafeaua avea gustul umărului bunică-mii, că-ntâi şi-ntâi, stând eu copil pe umărul ei, i-am simţit răsuflarea de cafea. Beam puţină şi, cum ziceam, mereu rece. Şi neapărat mereu dulce. Dar nu beam în fiecare zi, era chestiune de răsfăţ. […]

Baba strangatoare Acsinte

Sindromul babei strângător-risipitoare

Mai cum câţiva ani, îmi ajunge sub ochi informaţia că Asociaţia Americană de Psihiatrie a introdus în DSM (The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), ediţia a V-a, parcă, pasiunea oamenilor de-a aduna lucruri care le-ar putea fi cândva de folos. The Hoarding Disorder o cheamă în original şi se referă exclusiv la pasiunea de a colecţiona […]

Gantulga

Gantulga căpcăunul

– Kuklaaaaa! Unde-o fi copilul ăsta?, se agita Mazur, privind în jur pe platoul nici stepă, nici taiga, nici munte și nici deal, ci câte puțin din toate. Nu-l auzeam. Satul rămăsese în urmă, cu căsuțele lui de turtă dulce albastră, cu biserica-tort, roz cu alb și cu turle ca turbanele fanariote, lucind galben-orbitor în […]

Fustar

Fustar

Ăi bătrâni dormeau în cămăşi de noapte. Şi ei, şi ele. Pe-aproape de Bucureşti, le zicea fustare. Mai ales celor bărbăteşti, ca un râs perpetuu întru noptatică feminizare, niciodată efeminare, nu de alta, dar, la o adică impulsivă, cămeşa îşi arăta rolul şi rostul infailibile în înmulţirea neamului. Mâncau păsat şi, dacă aveau, chiar şi cartofi […]

ciocoii-vechi-si-noi

Răsărit de paşalâc

„[...] Oraşul Bucureşti, atât de zgomotos şi de capricios în zilele noastre, nu era tot astfel în timpii lui Caragea. Locuitorii săi din clasa de mijloc, deprinşi de mult timp cu viaţa orientală cea plină de lene şi poezie, vara se adunau la grădinele Breslea, Barbălată, Cişmegiu şi Giafer. Acolo, fiecare isnaf sau cap de […]