„Vremea e scoasă din țâțâni. Ce blestem Că eu m-am născut Ca s-o întrem.“ – William Shakespeare Și noi trăim acum acut ce trăia Shakespeare în vremea lui pentru că lumea noastră se schimbă cu repeziciune și radical în timpul vieții noastre și cu ea ne schimbăm și noi. De fapt, noi înșine suntem schimbarea. […]
„deseoriinima nu e decâtceea ce se spunedespre ea că e:o pompă“ Am văzut cuvintele astea scrise de Robert Șerban și mi-am amintit că alaltăieri am făcut cunoștință cu inima mea. Sigur, se presupune că ne știm, doar trăim împreună de-atâta vreme, dar nu ne-am văzut și nu ne-am auzit decât alaltăieri. Pentru prima dată. Se […]
Rahmaninov era mai tot timpul, supă la plic, doar când chiar rămâneam fără niciun ban și intram în rezervele strategice. Aveam pick-up în camera de cămin și foarte multe viniluri. Și casetofon aveam, era bun la o aniversare sau la un chef nepremeditat. Momentul „supă la plic“ era semnul sărăciei lucii. Înainte de ea, treceam […]
Era frig când am ajuns la Cristian, Brașov. Frig și dădea să plouă. Pe drum, mă gândeam că n-am mai avut nicio triplă lansare de carte până acum, dar emoția cea mare nu de-acolo venea, ci din faptul că n-o mai întâlnisem nicicând pe Nora Iuga, iar acum urma s-o văd. Tripla lansare a însemnat […]
„Fiecare dintre noi are pe cineva care-l poate vâna în orice clipă pentru a-i lua scalpul, de aceea trebuie să ne ferim de oamenii fără chip, de vânătorii de oameni și de recompensele lor; nu trebuie să fugi niciodată, trebuie doar să accepți că ești vânat și nu este exclus ca vânătorul să fii chiar […]
Îmi bate vântul sub piele și nu face tic-tac niciodată bate curs, asuprește vene și capilare face cărări și drumuri mari câteodată mai mari decât pot eu să bat bate săltat ridică dealuri și munți orogeneză șuierată nu port arme nu port prapori nici tuiuri nu port pică portvânt și porturme de vânt de apă de […]
Cotisem amuzată spre stânga, ieșind periculos de pe autostradă pentru că văzusem undeva scris că pe acolo, urmând un drum de țară, aș putea ajunge în Orașul Amanților. Ori poate al îndrăgostiților. Prin capota încinsă, soarele îmi desena cerculețe de aburi fierbinți în dreptul nasului și deasupra capului. Singura formă de bronz pe care o […]
Nu-mi amintesc de când îl ştiu. Cred că dintotdeauna. Omul pe care nu-l puteai vedea nici de departe fără să râzi. Se însurase el pe la douăzeci de ani, dar nu pentru mult timp. Prietenii lui au rezistat mai mult, majoritatea şi astăzi, au făcut copii, iar el s-a izolat cumva de ei. Nu şi de copii, asta […]