Tag: literatura

POP_8149 (2)

Majestatea sa, redactorul de carte

Eu chiar cred că un scriitor poate fi foarte valoros chiar dacă nu ştie să-şi scrie limba corect. Iar aici mă refer la punctuaţie şi la acordurile delicate. Bun. Aici intervine un alt profesionist, adică e obligatoriu să intervină: redactorul de carte. Cărţile care n-au trecut prin mâinile şi ochii unui redactor foarte bun dau […]

nicolae breban

Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban: „Mă opun conceptului de capodoperă“ – II

Să continuăm conversaţia clujeană cu romancierul Nicolae Breban. Prima parte o puteţi citi aici. „Fondatorul tipologiei moderne în roman” Şi din literatura universală? Acolo e mai uşor fiindcă îi avem pe ruşi. Lermontov, pe care l-am descoperit când eram foarte tânăr. Un erou al timpului nostru – o carte fantastică, un roman apărut la 1840, […]

blog-ana-barton-final

Mulţumesc

Azi se-mplineşte un an de când blogul ăsta chiar mişcă. Mi-au trebuit câteva luni bune să-i dau drumu-n lume. Azi vă spun şi de ce: mi-a fost frică. Mi s-a părut că „blogăria“ e o formă de-mpărtăşire, iar eu nu eram deloc sigură că oamenii ar fi foarte interesaţi de ce am eu de dat. […]

Nicolae Breban

Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban – „Misterele cărţilor mari rămân între pagini” – I

Ne-am întâlnit la Cluj-Napoca, după vreo 18 ani. L-am regăsit cu uimire şi mare bucurie pe acelaşi Nicolae Breban pe care-l ştiu de la începutul anilor ’90: monumental, abrupt şi categoric. Şi, bineînţeles, absolut fermecător în a sa deja celebră francheţe, aceea care îl face, pentru unii, atât dificil de înţeles. Încarnează perfect titlul extraordinarului […]

Bianca Acsinte

31 decembrie 1978, Bîrlad

Soba care duduia de cu seară şi care ne făcea pe toţi să dăm din picioare şi coate, încălziţi nu numai de plapuma din cîlţi de lînă, căptuşită pompos cu satin, dar şi de inoportune cărnuri grase şi băşini distribuite democratic de-a lungul şi latul patului, era rece. Ne trezeam zgribuliţi toţi verişorii în aerul […]

Costachel

Incredibila poveste în neştiut evantai a lui Costăchel, onorabilul fiu al mamei sale, Vetuţa – Capitolul I

Acest experiment literar scris la șase capete-inimi a pornit de la un nume dat de Andreea, mare pasionată de Telegrame, ca şi noi, de altfel. Costăchel Gudurău. Ne-am repezit ca moaşele şi ursitoarele să-l scoatem în lume, să-i dăm formă şi miez. Care noi? Nora, muza, Andrusk, Edle, Ce Ghevara mea şi cu mine. Nu […]

Ara-şeptilici

Aveam o vacă

De fapt, n-o aveam, asta ar fi însemnat să mi-o fi cumpărat singură. Nu. Eu n-am fost niciodată în stare să-mi cumpăr ceva important, ceva care să țină. Vaca o primisem. Am primit-o cu tot dragul, i-am făcut loc în casă, acolo unde stau eu, la etajul cinci. Pe balcon, care e mare și pătrat, […]

Ara-şeptilici

O coastă de zeu

bătrînul priapic luă de la sine o sută de ani de plută de lemn, o coastă de zeu, o frînă pentru trenurile întremurate și, de aia, blocate pe niște șine care nu existaseră niciodată, un semn de carte. bătrînul priapic stătea toată ziua și se uita la lună, îi plăcea de ea că era nebună […]