Tag: ipocrizie

Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]

Hotel Tase Acsinte

Nu întreţin relaţii. Mulţumesc frumos

Pentru înţelegere, desigur. Mirare, consternare? Pe bună drepate. Aşa că daţi-mi voie să vă-nţeleg, la rându-mi. Însă rămâne ca-n titlu: nu întreţin relaţii. Am. Lungi, pe care le cred ca fiind pentru perioade indeterminabile, ori scurte, chestiune lesne de intuit de la primele interrelaţionări. Nu fac absolut nimic pentru a păstra relaţii, nu le-ntind ca […]

Şoimi

… şi cu sufletu-n rai

Ăsta e unul dintre lucrurile care nu-mi dau înţelegere la inimă fiindcă de la cap nici nu mai cer de multă vreme mai nimic. Adică de ce nu se poate să le ai pe amândouă deodată? Arată şi sună ca o imprecaţie. Ce, e vreo problemă că n-am scris prima parte a expresiei? E cineva […]

Ipocriyie Acsinte

Vai, ce rău îmi pare!

Începem şi noi o destandardizare mică? Aşa, în reacţiile verbale şi nonverbale. Ştiu, sună a generalizare. Aşadar, să punctualizăm. Divorţezi şi tu, ca un om. Acu’, sigur că nu toată lumea divorţează, da’ nici să nu ne grăbim să credem că lumea aia care nu o face e toată bucuroasă că nu. Acordurile-s foarte fine-n […]

Vampiroaica Costica

Indiferenţa mă-sii!

Am şi eu, ca toată lumea, preferinţele mele în materie de imposibilităţi. Mi se întâmplă uneori să-mi pun un gând în cap şi să nu-i pot face faţă deloc pe termen scurt. Şi mă nevoiesc abandonându-l din această neputere de moment. Însă unele sunt ceva mai încăpăţânate şi nu se lasă părăsite la poarta niciunei […]