… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]
„deseoriinima nu e decâtceea ce se spunedespre ea că e:o pompă“ Am văzut cuvintele astea scrise de Robert Șerban și mi-am amintit că alaltăieri am făcut cunoștință cu inima mea. Sigur, se presupune că ne știm, doar trăim împreună de-atâta vreme, dar nu ne-am văzut și nu ne-am auzit decât alaltăieri. Pentru prima dată. Se […]
Vreau să fiu tren pe Pământ. Nu femeie, nu bărbat. Nu apă, nu vânt. Nu umăr, nu dinte. Os luciu de tren sunt, osviu. Măduva mea bate regulat. Daţi-mă şinelor.
Da, da, chiar un microbuz. Să nu te gândeşti la autobuze sau autocare, supraetajate în niciun caz. Foto: Costică Acsinte Dragostea e un microbuz fără uşă de coborâre. În el urcă oameni noi şi-i împing uşurel şi natural pe cei de pe scaunele din faţă pe cele din spate. Nimeni, nimeni nu se dă jos. […]
Venea acasă obosit, mânca o felie de cozonac şi bea o cană mare, cu lapte. Se-aşeza-n pat şi, invariabil, îşi lovea ceafa de lada studioului. Bunică-mea-i zicea: „Ai grijă, Florică!”. Tot invariabil. Eu mă obişnuisem cu sunetul şi cu lovitura, într-un fel chiar le aşteptam. Bunicu-meu freca un pic locul bătut de-acum şi-şi găsea locul […]
… noapte-mea e-ntreagă trează-n mine, cântă şi dansează şi-mi cere mereu bani mărunţi, dar numai la răspântii. Ca să-ţi treacă deochiul, îmi spune, trebuie să plângi ca la trei lacrimi jumătate şi neapărat în bucătărie, peste cafea. Să pui miere-n lacrimi şi spală-ţi ochii cu sare grunjoasă, mai zice miazănoapte-mea, c-o să-ţidau dantele albe, să […]