Da, vineri. La ochiul stâng. A fost rău, m-a durut, încă mă mai doare dacă mă ating sau dacă mă uit în sus. Nici prin cap nu mi-a trecut să chem salvarea sau să mă duc la spital. Da, de frică. Frica de a fi tratată în scârbă, frica de a lua cine știe ce […]
… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și […]
Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]
Stăteam în picioare, în tramvai, aproape de ușa din față. Urma să cobor. Lângă mine erau alea trei scaune lipite unul de altul, așezate perpendicular față de toate celelalte. Le știți, sunt în toate tramvaiele. Mă uitam și pe geam, și prin mine. Pe geam, cu ochii, prin mine, cu rugăciunea de pe cale, de […]
Cel mai probabil, acolo unde-i și cuvântul „păsare“, adică nicăieri fiindcă nu există decât în forma negativă. Numai că eu mă încăpățânez să-l dezbrac de „ne-“ și să-i dau drumu-n lume. Cine sunt eu? Un om care știe că de la păsare încolo multe și bune se pot întâmpla și face. Vă spun dintru-nceput că […]