Tag: fata

Acsinte fetiță

#metoo

Până la moartea bunicului, în viaţa mea de la oraş s-au întâmplat un lucru bun şi trei foarte rele. Cel bun a fost că ne-am mutat, la sfârşitul clasei a treia, într-o casă mult mai mare, din centrul oraşului. Dormeam singură, aveam camera mea. Numai iarna o împărţeam cu bunicul cel foarte bătrân, dar îmi […]

Gica

Gica

Pe ușa biroului a intrat o fată mărunțică și firavă. Avea două cozi împletite și se uita într-o parte. Și nici n-avea cum altfel, când mulții ochi ai doamnelor care începeau să frizeze veșnicia în biroul ăla s-au ațintit asupra ei. Mi-am amintit atunci de prima mea întâlnire cu ele. Cu o seară înainte de […]

Bianca Acsinte

Aproape miel, aproape cîine

Azi am văzut pentru prima dată de cînd sînt în UK doi adolescenţi pupîndu-se franţuzeşte pe stradă, în uniforme. Şi mi-am adus aminte cu tandreţe de mozoalele din clasa a XII-a cu Andras, în cimitirul reformat, tot în uniforme de liceu. Mă mîngîia pe sîni prin sarafanul bleumarin încins de soare, iar eu îl sărutam […]

Mamaia Lacrima Acsinte

Până la capătul capătului

–  Știi cum doare sufletul, mamaie? Am râs, am privit pieziș bătrâna din fața mea și i-am răspuns neaoș: –  Ca hemoroizii, mamaie. După cum își contorsionă chipul, mă pufni pe mine râsul și am înțeles că o trecuseră dureri similare. Eu nu știam, dar auzisem de la o prietenă că într-o noapte se plimbase […]

Lacrima

Luly, luly, kukla…

– Ia, kukla. O să mori de foame în mâinile noastre şi n-o să te scape nimeni. Ia să birui frigul. Dar parcă luam din carnea mea. Rămăsesem o aşchie cu suflet, ochi şi voce dintr-un om, într-un timp incredibil de scurt. – La voi şi zăpada e compot făcut din zahăr expandat, râdeam de […]

Andrei Cartas

Cristina şi-o labă

Se trezise pe-un tăpşan, înainte să se fi adunat dimineaţa de pe drumurile nopţii. Era, aşa, între două stări de agregare ale luminii. S-a căutat pe faţă de picături şi le-a şters cu dosul palmei. Avea şi-n păr. Dormise ud. Cristina s-a ridicat de pe stânca ierbită, şi-a prins şalele cu amândouă mâinile, îndreptându-şi-le dintr-o […]

Acsinte băiatuldintren

Băiatul din tren

De patru luni, avea 18 ani. Nicio schimbare însă n-ajunsese la ea în ultimii şase ani. Atunci ştiuse ea că i s-a terminat creşterea şi n-o mai încercaseră mirările în cămara asta. Acceptase că oamenii sunt născuţi de alţii şi trăiţi de ei înşişi. Era la Târgu Mureş pentru un concurs. Venise cu un grup […]

Acsinte Raj

Mai am eu pisică?

Citindu-l pe Raj în ultimele zile, m-am întors în propria mea copilărie, pe vremea când ascultatul era singura mea profesie, şi-am înţeles de ce cuvintele lui nu au văluri, oase, coase, ziduri. Lui nu-i pasă cine ce crede. El nu povesteşte, ci ni se povesteşte. Asta este una dintre formele supreme de libertate. Şi de […]